Într-o telegramă a Ambasadei SUA publicată ieri de Kamikaze, oficialii americani descriu lupta electorală pentru Primăria Bucureştiului din 2005, dintre Videanu şi Vanghelie.
„Fiecare dintre principalii candidaţi reprezintă o faţă diferită a clasei politice din România şi atrag votanţi din categorii diferite: şlefuitul Videanu atrage vo-tanţii educaţi, din clasa mijlocie, în timp ce Vanghelie este un agent electoral local care are succes la votanţii din clasa muncitoare.”
„Marian Vanghelie evocă imaginea unui agent electoral din Chicago, anul 1924. Sincer până la limita obrăzniciei, îmbrăcat ţipător, dar întotdeauna conştient de axioma lui Tip O’Neil că «toată politica este locală», Vanghelie se bucură de o largă popularitate în rândul sectorului său populat de muncitori.”
„Dincolo de graniţele sectorului 5, Vanghelie este privit cu suspiciune şi dispreţ, în mare parte din cauza acuzaţiilor că ar fi corupt, dar şi a stilului său necizelat.”
„Un bogat om de afaceri, Videanu nu a scăpat de acuzaţii de incorectitudine. Poziţia lui dominantă pe piaţa internă din industria de marmură a dus la acuzaţii de «negociere internă» cu politicieni influenţi pentru a-şi atinge ţelurile de business. De asemenea, numele său a fost legat de un scandal al prăbuşirii unui fond mutual în anii ’90. Videanu a negat categoric acuzaţiile şi politicianul cu maniere bune, curtenitor şi voios se bucură din plin de o imagine favorabilă în rândul cetăţenilor. Mulţi observatori notează că aranjatul Videanu este opusul sincerului, impetuosului şi chiar «şifonatului» Băsescu.”
