Judeţul Alba grupează podgorii care produc vin de o calitate înaltă şi care ascund poveşti fabuloase.
Unul dintre cele mai cunoscute mituri legate de Evul Mediu se referă la epopeea descoperirii Americii de către vikingi. Aceştia, când au debarcat pe noul continent, l-ar fi numit Vinland, datorită marilor suprafeţe pe care exista viţă-de-vie. Dacă Vinlandul de peste Ocean a rămas cantonat în zona mitului, în inima Transilvaniei există un Vinland adevărat.
Este vorba de vechile podgorii de pe Valea Mureşului şi din Podişul Târnavelor, care au redevenit performante cu ajutorul unor manageri privaţi. Dincolo de vinul de foarte bună calitate pe care îl produc, aceste podgorii au şi o serie de poveşti fabuloase, care le-ar putea transforma în veritabile obiective turistice. Şi asta cu atât mai mult cu cât în această regiune s-a născut soiul Fetească Regală, cel mai nobil dintre toate soiurile albe originare din România.
Cea mai mare fermă viticolă din Europa nu se află nicidecum la Bordeaux ori pe valea însorită a Ronului, ci în zona Târnavelor.
Este vorba de podgoria de la Jidvei, care grupează peste 2.500 de hectare cultivate cu viţă de vie de soi nobil. Valoarea investiţiilor care au transformat fostul IAS Jidvei într-o unitate etalon pentru industria viticolă europeană se ridică la peste 100 de milioane de euro.
Instalaţiile de vinificare ultramoderne de la cea mai mare fermă viticolă din Europa permit îmbutelierea a 9.000 de sticle pe oră. Proprietarii fermei viticole de la Jidvei, familia Necşulescu, mizează pe soiurile albe. Însă oenologul Ioan Buia, directorul fermei viticole din Jidvei, spune că, datorită schimbărilor climatice, va încerca să cultive şi soiuri roşii şi să scoată, astfel, vin roşu de Jidvei, în ediţie limitată. De asemenea, este posibil ca producţia noilor parcele plantate cu soiuri roşii să fie folosită pentru producerea „şampaniei”. Însă, chiar în aceste zile, la Jidvei este gata primul vin de gheaţă din România. Este vorba de o licoare deosebită, care are tradiţie mai mult în ţările germanice, în Valea Rinului, iar de câteva zeci de ani şi în sudul Canadei, în regiunea Marilor Lacuri. Vinul de gheaţă este foarte scump şi foarte dulce. Un litru din această licoare costă în mod obişnuit 100 de euro. „Vinul este folosit în multe zone ale lumii pentru liturghie, tocmai pentru că este un vin de o calitate deosebită, potrivit pentru a fi oferit ca ofrandă”, spune Ioan Buia. Vinul de gheaţă nu va putea fi obţinut în fiecare an, pentru că el necesită o serie de condiţii climatice speciale. În acest an, el va fi preparat din struguri din soiul Traminer. Aceştia au fost lăsaţi pe viţă până la începutul lunii decembrie. În acest timp, strugurii, protejaţi cu ajutorul unor plase speciale, au îngheţat şi s-au dezgheţat de zeci de ori, astfel că au ajuns ca nişte stafide înainte de a fi recoltaţi şi apoi vinificaţi.
Ferma viticolă de la Jidvei a ajuns cea mai mare din Europa ca urmare a unui program de investiţii care s-a întins pe o durată mai mare de un deceniu. În anul 1999, când a fost privatizată, ea grupa 750 de hectare. Acum, în 2012, ferma înseamnă 2.200 de hectare plantate şi 300 care sunt pregătite pentru plantare în acest an. Ferma de la Jidvei mai înseamnă o fabrică şpaleţi, adică de stâlpi folosiţi în podgorii, o „şcoală de viţă”, dar şi 100 de hectare de livadă, o fermă zootehnică şi o brutărie. „Fiecare din cei 2.000 de angajaţi ai noştri primeşte în fiecare zi câte o pâine, din partea noastră. Este important ca oamenii să aibă ce să pună pe masă. De asemenea, acordăm burse tinerilor merituoşi”, spune Liviu Necşulescu. Însă, dincolo de toate acestea, familia Necşulescu a cumpărat şi castelul din vechiul domeniu al voievozilor Moldovei, Cetatea de Baltă. În decursul ultimelor secole, acesta a aparţinut unei familii nobiliare germano-maghiare, familia Haller. Familia Necşulescu a plătit pentru acest castel de două ori. O dată, statului român, care a vândut ceea ce nu îi aparţinea, adică vechiul castel, confiscat de autorităţile comuniste. Apoi, a plătit familiei Haller, cu care a răms în relaţii bune. De altfel, conţii Haller îi vizitează adesea pe cei care le-au cumpărat castelul. În pivniţele edificiului medieval au fost amenajate săli de mese, unde este înviată atmosfera petrecerilor nobiliare şi care reprezintă cel mai bun loc pentru degustat vinul de Jidvei. Iar castelul a fost restaurat în mare parte, cu obiecte de epocă, ce redau parfumul unei epoci apuse.
Boieru Ciumbrudului
O altă podgorie extrem de importantă este cea de la Ciumbrud. Aceasta face parte din categoria podgoriilor mijlocii şi produce un vin extraordinar, care a făcut istorie. Şi la propriu, şi la figurat. Vechimea podgoriei de la Ciumbrud este atestată şi de cronicile care arată că, într-o oarecare măsură, Alba Iulia a devenit capitala Unirii şi datorită licorii produse pe Valea Mureşului. În anul 1599, după ce Mihai Viteazu a învins oastea principelui cardinal Andrei Bathory, el trebuia să îşi aleagă o capitală. Practic, erau trei oraşe care îndeplineau cerinţele domnitorului român: Sibiul, Alba Iulia şi Clujul. Însă cum în Sibiu fusese cantonată curtea lui Andrei Bathory, proviziile din cetate, pe terminate, nu mai permiteau oştii lui Mihai Viteazu să reziste unui asediu îndelungat. Aşa că au mai rămas Alba Iulia şi Clujul. În alegerea Albei Iulii a contat şi faptul că pivinţele cetăţii erau bine garnisite cu vin de Ciumbrud.
Nu este vorba doar de un capriciu. În epocă, hrana unei oştiri aflată în marş, aşa cum era oştirea Valahiei, cu care Mihai Viteazu traversase Carpaţii Meridionali, se compunea, în cea mai mare parte, din pesmet, carne afumată şi brânză uscată, Iar vinul era un element inclus obligatoriu în meniul soldaţilor, datorită rolului său în digestie. Aşa că de aprovizionarea cu această licoare depindea capacitatea unei oştiri de a avea soldaţi sănătoşi, apţi de luptă. Clujul locuit în mare parte de „burgeri” germani, care preferau în mare măsură berea, era mai puţin atractiv pentru oştenii lui Mihai Viteazu. De fapt, viticultura a influenţat şi deznodământul conflictului dintre Mihai Viteazu şi Andrei Bathory. Mihai Viteazu şi-a trimis oştenii să culeagă viile din Oltenia, iar spionii lui Andrei Bathory au raportat că oamenii voievodului valah sunt ocupaţi cu viticultura, deci ar fi fost puţin probabilă o campanie militară în acel an. Aşa că şi Andrei Bathory şi-a lăsat oştenii de pe Valea Mureşului şi de pe Văile Târnavelor să îşi culeagă viile.
Numai că, datorită climei, viile din Oltenia se coc mai repede decât cele din Transilvania, aşa că Mihai Viteazu a avut vreme să îşi strângă oastea şi să treacă munţii. Iar Andrei Bathory, care, teoretic, dispunea de o forţă militară mai mare, a rămas să îl înfrunte cu oastea de lefegii şi cu banderiile nobiliare. Şi a pierdut. Dincolo de istorie, podgoria de la Ciumbrud a reînceput să prospere datorită familiei Dănoaie. Unul dintre artizanii relansării este Florin Dănoaie, cel care a promovat şi noul brand al podgoriei, Domeniile Boieru. Tot el a decis să mizeze, ca punct central al strategiei de relansare a brandului, pe calitate. „Prima grijă a fost reprezentată de plantaţii. Şi asta pentru că vinul produs de noi trebuie să aibă o calitate constantă”, a spus Florin Dănoaie. Pentru a atinge acest obiectiv, proprietarii podgoriei de la Ciumbrud au replantat 80 de hectare de viţă de vie. De asemenea, Domeniile Boieru mai includ 50 de hectare de plantaţie mai veche, care vor trece, la rândul lor, printr-o perioadă de înnoire.
Prima etapă va viza 20 de hectare. În acest moment, podgoria de la Ciumbrud include soiuri precum Fetească Regală, Sauvignon Blanc ori Pinot Gris. În premieră, Florin Dănoaie a decis să planteze şi 10 hectare cu soiuri negre, Fetească Neagră şi Pinot Noir. Şi asta pentru clima de pe Valea Mureşului a devenit atât de caldă, şi datorită termocentralei de la Iernut, încât temperaturile ridicate au dat un climat submediteranean. Inclusiv migdali au început să crească la Ciumbrud, semn că sunt toate condiţiile necesare pentru producerea unui vin negru de bună calitate. În acest moment, vinul de Ciumbrud este prezent pe piaţă cu trei branduri: dry muscat, episcopal şi cardinal. Ultimul este tot mai apreciat, atât în România, cât şi pe pieţele externe. În anul 2012, proprietarii podgoriei de la Ciumbrud vor îmbutelia 100.000 de litri.
Aurul lichid al Blajului
Din zona de aur care defineşte arealul în care a apărut soiul Fetească Regală nu poate lipsi Blajul. Soiul a fost descoperit în Podişul Târnavelor, la Sighişoara, în perioada interbelică, când în regiune luase avânt cultivarea soiului Fetească Albă. Soiul Fetească Regală este o evoluţie a Feteştii Albe. Oenologii recomandă cupajul cu soiuri precum Pinot Gris ori Chardonnay. Podgoria Blajului livrează pe piaţă brandul „Mugurel”. Podgoriile au fost înfiinţate încă de pe vremea regretatului episcop Ioan Inocenţiu Micu Klein, considerat drept părintele naţiunii moderne române. Faima vinului de Blaj a ajuns în toată lumea, iar localnicii povestesc o întâmplare amuzantă din perioada celui de-al doilea război mondial. Episcopul maghiar din Alba Iulia, Marton Aron, a cumpărat în perioada interbelică o cantitate însemnată de vin de Blaj. În timpul ofensivei româno-sovietice din toamna anului 1944, din Transilvania, episcopul romano-catolic le-a oferit câteva butoaie de vin soldaţilor sovietici. Acestora le-a plăcut atât de tare vinul, încât s-au întors de câteva ori de la Turda, ca să mai cumpere vin, iar cetăţenii din Alba Iulia, exasperaţi de „oaspeţii” sovietici, au făcut o chetă publică, au cumpărat tot vinul episcopului şi l-au făcut cadou soldaţilor sovietici, pentru ca aceştia să nu mai aibă motiv să se întoarcă în oraş.
Acum, proprietarul brandului „Mugurel”, Ioan Fleşer, are planuri mari. El vrea să facă pasul de la o podgorie mică la una de talie mijlocie. Din acest motiv, el doreşte să îşi mărească exploataţia de la 12,7 hectare, în prezent, la 50 de hectare, în acest an. În prezent, vinul „Mugurel” înseamnă un cupaj de o calitate excelentă, realizat din soiurile Fetească Regală, Traminer şi Riesling. Însă, în primăvară, vor fi plantate 5,5 hectare cu viţă de vie din soiurile Sauvignon Blanc şi Pinot Gris. Viţa a fost adusă direct din Franţa. „Aş fi vrut să o plantăm în toamna lui 2011, însă, din cauza secetei, vom face acest lucru abia la primăvară, spune Ioan Fleşer. De asemenea, el va investi într-o linie care va permite îmbutelierea vinului „Mugurel” şi care va permite, aşa cum se cuvine, intrarea acestui vin în elită.
Culturi scumpe
Podgoriile din judeţul Alba realizează produse cu o valoare adăugată mare. „Din anumite puncte de vedere, cred că industria alimentară a judeţului Alba, cu podgoriile, cu compania precum Albalact ori Transavia produce o valoare echivalentă cu cea a industriei alimentare din toată Bulgaria”, spune primarul din Blaj, Gheorghe Rotaru. Însă şi investiţiile în viticultură sunt consistente. Doar replantarea unui hectar costă 20.000 de euro. Iar viţa de vie intră pe rod după şapte ani, ceea ce înseamnă că oamenii de afaceri care aleg acest domeniu sunt investitori pe termen lung.
