Roboţelul belgian Probo a început, la Cluj, terapia cu cei patru copii care suferă de afecţiuni din spectrul autist şi care reprezintă grupul cu ajutorul căruia va fi testată o nouă metodă de terapie. Probo este un roboţel îmbrăcat în pluş, de culoare verde, cu faţă de elefănţel care are puţin peste o jumătate de metru, adică este înalt cât un copilaş. El a fost creat de doi ingineri de la Universitatea Vrije din Bruxelles, iar una dintre ideile care le-a venit celor din grupul de lucru a fost că roboţelul ar putea fi folosit şi domeniul medical. Astfel a apărut colaborarea între universitatea belgiană şi Facultatea de Psihologie şi Ştiinţele Educaţiei din Cluj, din cadrul UBB, şi Asociaţia de Autism Transilvania.
Elefantul verde îmbrăţişează micuţii
Numele i se trage de la ordinul Proboscidea, ale cărei singure exemplare care mai trăiesc pe pământ sunt cele din familia elefanţilor. Roboţelul este un fel de jucărie cu faţă de animal, dar cu poziţie umanoidă, care poate să zâmbească, dar şi să facă mutre – să se supere, să arate dezgust, să se teamă sau să fie furios. El alege una sau alta dintre „figuri” în funcţie de informaţiile pe care şi le ia din analiza feţelor celor din jurul său sau în timp ce răspunde unor stimuli cum ar fi strânsul unui deget.
„Uite ce drăguţ este roboţelul! Vrei să fie supărat sau vesel?”, o întreabă psihologul pe o fetiţă de opt ani care suferă, la fel ca şi sora sa geamănă, de o formă severă de autism. „Supărat”, răspunde copilul. „Atunci stânge-l de deget”, o îndeamnă tânăra care lucrază ca psiholog la Asociaţia de Autism Transilvania.
Fetiţa apucă în mânuţă degetul elefănţelului, care imediat ia o mutră supărată. Dar cum supărarea nu trebuie să dureze mult, mai ales la joacă, psihologul îi propune copilului să-l îmbrăţişeze pe Probo pentru a-l face să zâmbească.
Supraveghere computerizată
De cealaltă parte a peretelui cei doi tineri ingineri belgieni – Jelle Saldien şi Bram Vanderborght – urmăresc, ca doi copii care îl pândesc pe Moş Crăciun pe fereastră, reacţia copiilor. Ei văd, pe un laptop ataşat la o aparatură care nu este mai mare decât o valiză generoasă, exact ce vede şi Probo. La un moment dat, cu ajutorul unui joystick, îl fac pe elefănţel să vorbească. În mod normal cei doi nu au ce căuta „după perdea” pentru că roboţelul poate executa ceea ce aude, fără să fie mânuit. Dar de data aceasta are nevoie de un pic de ajutor pentru simplul motiv că… nu înţelege româneşte. Dar… poate vorbi româneşte. Roboţelul are înregistrate câteva „povestioare” pe care le-a recitat profesorul Daniel David, şeful echipei de psihoterapeuţi români care se ocupă de acest studiu. Cu vocea lui, Probo, după ce primeşte comanda, le explică copiilor anumite reguli de comportament cum ar fi, de exemplu, că trebuie să spună „salut” atunci când întâlnesc o persoană sau „mulţumesc”, atunci când li se oferă ceva. Acestea sunt lucruri pe care un copil autist în vârstă de opt ani este foarte posibil să nu le facă pentru că nu le-a deprins.
Care este problema?
Potrivit specialiştilor, autismul este un handicap care împiedică persoana să comunice obişnuit, să înţeleagă relaţiile sociale şi să înveţe prin metodele obişnuite din învăţământ. „E nevoie de un ajutor în comunicarea cu copiii pentru că, spre deosebire de un robot, comportamentul uman nu este predictibil. Un om îşi schimbă tonul, mimica, gestica, iar aceste detalii pot fi confuze pentru un copil autist. În schimb, la robot nu se schimbă nimic, poate avea aceleaşi reacţii, ceea ce e important pentru un copil care suferă de astfel de tulburări. E o joacă, dar cu beneficii majore în terapie”, a declarat preşedinta Asociaţiei Autism Transilvania, Milena Prună.
Ea a explicat că terapiile care vin în sprijinul copiilor cu autism sunt binevenite, cu atât mai mult cu cât este vorba despre o afecţiune complexă despre care nu se ştiu multe lucruri.
Feed-back pentru copii şi părinţi
Proiectul desfăşurat de Centrul Autism Transilvania în colaborare cu Catedra de Psihologie a UBB vizează ameliorarea simptomatologiei pe partea de interacţiune socială, arie de dezvoltare care este afectată la toate persoanele care suferă de autism. „Dacă se înregistrează ameliorări, se constată beneficii şi la nivelul altor arii – îmbunătăţirea comunicării, exprimarea emoţiilor, interacţiunea cu cei din jur. Copilul se aşteaptă să primească o reacţie la un tip de comportament şi avantajul lui Probo este că oferă feed-back-ul care este aşteptat de copil, iar interesul copilului de a provoca robotul şi de a obţine reacţii este foarte mare”, a mai spus Milena Prună, care este ea însăşi mama unui astfel de copil. Ulterior, după ce copilul va învăţa de la roboţel anumite reguli şi deprinderi sociale, locul lui Probo va putea fi luat de un om – părinte sau psiholog – şi va putea trece la următoarea etapă.
Probo conceput în cinci ani
Cei doi ingineri au lucrat, alături de o echipă întreagă de colaboratori, timp de cinci ani pentru a-l crea pe Probo, iar la început nu a fost decât ideea. Elefănţelul are sub „blana” verde, care este de fapt un înveliş de pluş, o serie de senzori care dau „creierului” o anumită comandă. Probo îşi culege informaţiile, ca şi omul, prin intermediul auzului, văzului şi al atingerilor. Mişcările sale sunt coordonate de nouă motoraşe asistate de computer şi, asociat cu înfăţişarea sa haioasă, dau senzaţia că jucăria este vie.
