„Ultimul mohican” al PNŢCD, Aurel Mladin, a trecut la cele veşnice.
Aurel Mladin, seniorul politicii arădene, a părăsit scena politică şi a trecut la cele eterne. A fost ţărănist timp de şapte decenii şi a fost „sufletul” organizaţiei arădene a PNŢCD. S-a ocupat de organizaţie, de membri, chiar a şi sponsorizat partidul din pensia sa. Însă, în ultima perioadă, sănătatea ţărănistului Aurel Mladin s-a şubrezit. Aurel Mladin a trăit 93 de ani, din care şapte decenii şi-a dedicat viaţa partidului ţărănist. În urma sa, vechii ţărănişti spun că PNŢCD a pierdut un adevărat stâlp al politicii sale.
Ţărănist de şapte decenii
Tânărul Mladin a fost recrutat şi a urmat cursurile Şcolii de ofiţeri în rezervă de la Arad. S-a înscris în anul 1944 în Partidul Naţional Ţărănesc. După 23 august 1944, a fost arestat pentru că în vitrina magazinului său din centrul Aradului se afla un montaj propagandistic contra Rusiei: o machetă cu harta României pe care se afla un soldat care a ţinut baioneta îndreptată spre Răsărit. A stat doi ani la puşcărie, fără să fi avut parte de proces. Din puşcărie, s-a întors direct la PNŢ. În timp ce le povestea colegilor săi de partid ce a păţit, comuniştii de la fabrica UTA au intrat în sediul partidului, i-au bătut crunt pe cei prezenţi şi l-au devastat. Doi ţărănişti, membri marcanţi, au murit, iar moartea lor l-a făcut pe tânărul Aurel Mladin, sublocotenent, să se dedice politicii ţărăniste. La alegerile din 1946 el a fost şeful de plasă ţărănist la Chişineu Criş, zonă unde PNŢ a obţinut un procentaj de 83 la sută.
Prigoana sovietică
Sovieticii au schimbat rezultatul, iar pentru Aurel Mladin a început prigoana. A stat ascuns, s-a predat, a ajuns în puşcăriile comuniste, dar a rezistat. A venit revoluţia şi s-au reînfiinţat partidele istorice. Nu i-au plăcut câţiva membri din conducerea de atunci a PNŢCD şi a preferat să facă politică anticomunistă şi anti-FSN pe la cozile de la Alimentara. Nu s-a înscris în partid, deşi inima lui era tot ţărănistă. În 1992, un vechi membru al partidului a ajuns preşedinte judeţean. L-a căutat, i-a explicat situaţia şi l-a adus la sediu. „A venit la mine şi mi-a spus: Aurele, acum eu sunt preşedinte şi cei pe care îi deteşti nu mai sunt, vino la partid!”, spunea, într-un interviu pentru România Liberă, publicat acum câţiva ani, Aurel Mladin. A venit, i-a plăcut şi s-a înscris.
A făcut politică şi i-a plăcut politica. Zilnic, atât timp cât sănătatea i-a permis, a venit la sediul PNŢCD. A cunoscut membri de partid, a participat activ la campaniile electorale, a întocmit dosare ale candidaţilor, a avut situaţia cu membrii activi. Ţărăniştii din tot judeţul îl cunoşteau pe Aurel Mladin. Când veneau la Arad, treceau pe la partid şi de la el aflau noutăţile în politică. A criticat mereu traseul pe care s-a îndreptat România şi a spus că a crezut în binele ţării şi al PNŢCD. Dar cu luciditate şi cu regret a spus că partidul a fost mereu trădat. A crezut în PNŢ, a sperat că partidul va reuşi să readucă bunăstarea în România. S-a consumat mult după ce partidul a ajuns unul nesemnificativ pe scena politică românească. La aniversarea a 90 de ani, când seniorul Mladin a fost sărbătorit la sediul partidului, a fost întrebat care a fost secretul longevităţii sale. A rămas celebră replica sa: „Puşcăriile m-au întărit”.
Soţia sa, fostă Miss România, a fost operată şi chiar dacă operaţia a reuşit, pacienta nu a mai avut puterea să-şi revină. Aurel Mladin a îngrijit-o cu devotament ani de zile. A avut o pensie onorabilă, care i-a asigurat un trai decent. Pentru ca partidul să nu „moară”, Aurel Mladin, din pensia sa, a donat bani partidului. „Domnul Mladin a fost şi finanţatorul partidului”, a declarat Cosmin Galu, fost vicepreşedinte al PNŢCD.
