Dreptul de proprietate asupra catorva mii de hectare de teren, paduri si imobile din judetul Caras-Severin este revendicat de trei entitati separate, care se considera mostenitoare ale unei societati infiintate de Imperiul Austro-Ungar imediat dupa colonizarea Banatului.
Patrimoniul acestei firme a fost nationalizat de comunisti, dupa ce, in perioada interbelica, era controlat de celebrii frati Ausnit.
Societatea s-a numit, la un moment dat, Uzinele de Fier si Domenii Resita (UDR) si era considerata cea mai mare firma din economia Romaniei in privinta cifrei de afaceri, a capitalului social si a angajatilor.
Doua dintre entitatile care revendica astazi calitatea de mostenitor al UDR sunt societati desprinse din vechea structura acum 44 de ani: Combinatul Siderurgic Resita si Uzina Constructoare de Masini din Resita (UCMR). A treia s-a constituit ca persoana juridica, sub numele de Asociatia Patrimoniala Silvio-Domeniala Resita-Oravita.
Afacere de succes in secolul XVIII
Dupa ce Banatul a trecut sub dominatia Imperiului habsburgic, prin pacea de la Pasarovitz (1718), curtea imperiala a decis reorganizarea exploatatiilor miniere si reorganizarea exploatarilor metalurgice din Banatul de Munte. Aflata direct sub administrarea fiscului imperial, societatea a fost inzestrata de Curtea de la Viena cu paduri, parte prin donatii, parte prin acapararea proprietatilor taranesti.
Dupa mai multi ani, Curtea de la Viena a incercat sa vanda uzinele de la Resita. Nu a gasit cumparatori, drept pentru care s-a luat decizia modernizarii societatii. In criza financiara, conducerea imperiului a fost nevoita, la 1855, sa vanda o parte din domeniile sale, impreuna cu minele, uzinele si instalatiile existente unei noi societati.
Achizitia a fost realizata de STEG -„K.u.R. oberprivillegierte Staatseinbahn Gesellschaft”, firma cu capital international, care reprezenta interese de afaceri austriece, belgiene, engleze si franceze. Contra sumei de 170 milioane de franci, in baza unui contract de concesiune si vanzare, „STEG” a obtinut dreptul de a construi si exploata, vreme de 90 de ani, o mare parte a retelei de cai ferate a Austriei si Ungariei (5.000 km) si a devenit proprietara a 226.232 iugare de teren.
Apoi, prin decret regal, la 8 iunie 1920, Ministerul Comertului si Industriei a constituit o societate romaneasca pe actiuni, care urma sa exploateze domeniile, minele si uzinele din Resita. „STEG” a devenit actionar la aceasta societate. A adus ca aport intregul ei avut mobiliar si imobiliar din judet, in schimbul a 148.1090 de actiuni la purtator in valoare de 500 de lei. Noua societate a primit numele de Uzinele de Fier si Domeniile Resita (UDR).
Privatizare si fuziune prin absorbtie
Pana la nationalizarea de la 11 iunie 1948, UDR era cea mai importanta societate din economia nationala. Ca parte a acordului de armistitiu, aceasta a devenit o parte a unei societati mixte sovieto-romane – „SOVROM” – la 1949, printr-un decret care a subordonat intreaga economie romaneasca rusilor vreme de cinci ani. Ulterior, desfiintarea „SOVROM” s-a soldat cu aparitia Combinatului Siderurgic Resita, care, la randul lui, la 1 aprilie 1962, s-a divizat in CS Resita si UCM Resita.
In prezent, comisiile care decid restituirea vechilor proprietati din judet au inregistrate o sumedenie de revendicari ale patrimoniului fostului UDR. In Anina este vorba despre aproape 15.000 hectare de terenuri, cladirile cu terenuri ale unei foste unitati militare si 272 de case construite candva de UDR, toate revendicate de Asociatia Patrimoniala Silviodomeniala Resita – Oravita. La Directia Silvica sunt revendicate alte 110 hectare de terenuri care au apartinut fostei uzine.
Primariile din Bocsa, Oravita si Dognecea au primit si ele solicitari similare. Numai ca nici una dintre actualele institutii ale statului nu considera ca cele trei entitati care revendica aceste proprietati fac dovada ca sunt continuatorii fostei UDR.
Sunt de asteptat litigii in instanta pe aceasta tema, astfel ca problema restituirii proprietatilor nu pare sa poata fi solutionata prea curand.
