Jocurile Olimpice de la Soci s-au încheiat, duminică, cu mare fast, pe o arenă plină ochi de spectatori şi cu un spectacol coregrafic grandios, mai ceva ca la congresele de odinioară. Rusia şi-a trecut în palmares nu doar organizarea celei mai scumpe olimpiade din istorie, ci şi cele mai multe medalii, capitol la care România a fost complet inexistentă.
Spre deosebire de alte sporturi, în care putem emite pretenţii la medalii sau la poziţii fruntaşe în clasamentele mondiale, la sporturile de iarnă România se situează în coada clasamentului, iar singura satisfacţie pe care reprezentanţii federaţiilor o mai au în momentul de faţă pare să fie aceea că încă mai trimitem sportivi la Jocurile Olimpice. Situaţia este cu atât mai gravă în condiţiile în care România, ţară cu o treime din teritoriul ei, munţi, s-a luptat la unele discipline cu ţări precum Ungaria, Bosnia, Kârgâstan sau chiar Maroc, reprezentantul din ultima ţară trecând în faţa României la una dintre probele de schi alpin.
Australia nu este o ţară cu tradiţie în sporturile de iarnă, însă a reuşit să obţină trei medali, Marea Britanie, 4, iar Japonia, 8. Pe de altă parte majoritatea ţărilor din Europa Centrală, o bază importantă pentru medaliaţi olimpici au obţinut, fiecare, mai multe medalii în competiţie. La Soci, România a vut cele mai slabe rezultate dintre ţările lanţului carpatic. Situată în preajma unor ţări cu tradiţie în istoria sporturilor de iarnă, România rămâne asemenea unei Cenuşărese, alăturându-se unui grup de state europene, precum Bulgaria, Ungaria, Grecia, Macedonia sau Turcia, care, cu excepţia Bulgariei, nu ar avea motive serioase să investească în sporturile de iarnă.
Cele mai bune trei rezultate obţinute de România sunt: locul 17 – Andreea Grecu, Maria Adela Constantin (bob două persoane feminin) şi Nicolae Istrate, Florin Cezar Crăciun (bob două persoane masculin); locul 21 – Paul Pepene (schi fond – sprint clasic echipe), Eva Tofalvi (biatlon – 12,5 km mass start şi 15 km individual); locul 22 – Ania Monica Germaine Caill (schi alpin – supercombinata), Eva Tofalvi (biatlon – 7,5 km sprint),Alexandru Barbu (schi alpin – slalom).
Citeşte şi Clasamentul medaliilor, Rusia, locul 1. Rezultatele României
“Poate că suntem printre ultimele ţări clasate, însă asta este realitatea. Aceşti copii (n.r. tinerii români care au debutat la Soci) merită tot respectful, toată dragostea noastră. Nu e uşor să ajungi acolo, printre ţări ca Franţa, Japonia”, declară Alexandru Epuran, şeful delegaţiei României la Soci.
Totuşi, dincolo de respectul cuvenit faţă de sportivii care au făcut tot ce au putut, în majoritatea probelor din cadrul competiţiei de la Soci România a luptat pentru un loc cât mai apropiat de jumătatea clasamentului sau doar pentru a trece linia de sosire, nicidecum pentru vreo poziţie fruntaşă.
Junioara Ania Caill, care a ales să reprezinte România în locul Franţei, mai are de adunat ceva experienţă până când va deveni aptă pentru a câştiga o medalie olimpică, asta în cazul în care România nu o va pierde şi pe ea aşa cum a păţit-o cu unii sportivi de etnie maghiară, care au ales în cele din urmă drapelul Ungariei. De altfel Edit Miklos, fostă componentă a lotului României până la olimpiada din 2010, a obţinut la Soci cel mai bun loc din istoria Ungariei la schi alpin, 7.
Dacă ne-am raporta la jocurile de iarnă ca la un meci de fotbal, România nici măcar nu ar prinde lotul, darămite primul 11. Însă, după cum declară Alexandru Epuran, fotbalul şi sporturile de iarnă sunt două fenomene diferite, primul intrând mai mult în sfera divertismentului. Pe bună dreptate, dacă judecăm după banii băgaţi în fotbal faţă de bugetele anemice ale federaţiilor sporturilor care au reprezentat România la Soci. În perioada scursă de la olimpiada de la Vacouver, 2010, cele trei federaţii cu sportivi la Soci şi anume schi şi biatlon, bob şi sanie, respectiv cea de patinaj, au primit în total sub 4,5 milioane euro, cam cât bugetul federaţiei de schi, pe un an, în Franţa.
Lipsă de doctori, lipsă de fonduri, lipsă de publicitate…
Epuran spune că una dintre marile probleme este faptul că România duce lipsă de doctori bine plătiţi, care eventual să accepte să se alăture lotului naţional pe perioada competiţiilor precum cea de la Soci. O practică destul de des întâlnită la loturile ţărilor care adună multe medalii este recrutarea unor doctori foarte buni, care participă în mod dezinteresat, mulţumindu-se doar cu publicitatea de care beneficiază la astfel de competiţii. Doctorii noştri părăsesc spitalele pentru contracte care să le asigure un trai decent în ţările vestice.
Lipsa de fonduri este cea mai des invocată în legătură cu performanţele slabe ale României în competiţiile sporturilor de iarnă. Iar aici problema porneşte de la cel mai înalt nivel şi ajunge până la nivelul federaţiilor. Carmen Tocală, secretar de stat în Ministerul Tineretului şi Sportului, declara înainte de începerea competiţiei că dacă România ar organiza mai multe concursuri de anvergură s-ar putea vorbi de atragerea de sponsori, care să fie interesaţi să investească în sporturile de iarnă. Însă deocamdată vizibilitatea de care ar beneficia un sponsor, spre exemplu producător de haine de schi, ar fi mult prea mică.
Din acest punct de vedere imboldul de care ar avea nevoie sporturile de iarnă în România ar putea fi organizarea mai multor competiţii precum a fost Festivalul Olimpic al Tineretului European (FOTE), din 2013, sau Cupa Mondială feminină de sărituri cu schiurile, din perioada 1-2 martie, de la Râşnov.
Epuran declară că sportivii români, în special cei din Federaţia Română de Schi şi Biatlon, au acum câteva pârtii de schi, care înainte nu existau şi pe care le pot folosi pentru a se pregăti. Potrivit spuselor oficialului COSR ar trebui ca pe viitor să observăm o îmbunătăţire a lucrurilor în sporturile de iarnă, în România.
În prezent sportivii au pârtii de schi şi chiar şi trambuline pentru sărituri, o altă disciplină la care România a fost aproape inexistentă la Soci. Pe aceste trambuline de sărituri, de la Râşnov, acolo unde ar trebui să se formeze viitorii medaliaţi olimpici ai României, va avea loc şi Cupa Mondială din week-endul 1-2 martie.
În ceea ce priveşte bobul, România a rămas cu o singură pârtie şi aia în paragină, la Sinaia. Construită în perioada regimului comunist, pârtia de sanie şi bob a fost abandonată, azi ea fiind o ruină. În schimb sportivii români se antrenează pe pârtii din străinătate, închiriate cu ora. O investiţie într-o pârtie de bob probabil ar avea sens în condiţiile în care cel mai bun rezultat la Soci a fost tot la această disciplină, iar singura medalie olimpică a României la sporturile de iarnă este cea din 1968, din Franţa, tot la bob.
Va deveni România competitivă la PyeongChang?
Următoarea ediţie a Jocurilor Olimpice, din 2018, se va desfăşura în oraşul sud-coreean PyeongChang, coreenii preluând ştafeta după festivitatea de încheiere de la Soci. În Coreea de Sud aşteptările de la schiorii lotului olimpic român ar trebui să fie mult mai mari decât un loc la jumătatea clasamentului, deoarece investiţiile încep să apară.
Alături de Cehia, Slovenia, Slovacia, Austria, Germania, Polonia, sau Ucraina ar trebui să figureze şi România, în clasamentul ţărilor medaliate de la JO 2018. Însă până când vor apărea oameni competenţi care să trezească interesul mediului privat pentru sporturile de iarnă şi să găsească sponsori aceste federaţii vor trebui să fie ţinute în viaţă în continuare de către stat.
