In minutul 89, prin redactiile ziarelor care au facut editii pentru meciul de la Middlesbrough se pregateau articolele elogioase si pozele bucuriei, convinsi ca nimic nu se mai poate intampla. Si noi aveam una, cu delegatia stelista in culmea fericirii, ne gandisem deja si la un titlu pentru materialul de pe prima pagina – „Calificare in genunchi, dar CALIFICARE!” A venit insa golul lui Maccarone si totul s-a prabusit nu numai pentru Steaua, ci si pentru suporterii ei si pentru cei care ii erau aproape. Instinctiv, ziaristii au schimbat tonul, pozele tristetii au luat locul horei bucuriei, iar articolele au capatat o alta tenta.
La fel, instinctiv, au procedat si jucatorii de la Steaua. Au avut 2-0 si, convinsi ca nimic nu se mai poate intampla, au facut pasul inapoi pentru a conserva avantajul. A picat primul gol al englezilor, dar si la 1-2 parea imposibil ca Boro sa ajunga la 4-2. Golul care a schimbat totul, care a dat lovitura de gratie unei echipe care era deja in genunchi, nu a fost cel de 4-2, ci cel al egalarii. Atunci a cazut Steaua, iar eliminarea nu a mai fost decat o chestiune de minute.
Lumea si-a amintit brusc de gafele portarului Carlos, fanii trecand toata povara infrangerii pe umerii sai. In mare, ei au dreptate. Dar sa nu uitam ca primul gol al englezilor i-a avut la baza pe Goian si Ghionea, care s-au incurcat reciproc, si pe Petre Marin, cel care ar fi trebuit sa il tina pe Maccarone pentru ca acesta sa nu preia singur. Sa nu uitam ca, la golul de 3-2, Ogararu a facut o greseala impardonabila, oferindu-i mingea pe tava, in careu, unui atacant advers, cel care a provocat apoi, prin sutul sau, respingerea din care a marcat Riggot. In sfarsit, sa nu uitam de gafa imensa a lui Daniel Balan de la golul de 4-2, stelistul avand parca o gaura in picior, prin care i-a trecut mingea…
„Nu trageti in pianist” e o fraza care se foloseste, de obicei, in astfel de cazuri. Merge de minune si acum. E usor sa dai in Olaroiu, antrenorul care se face clar vinovat de esecul de la Middlesbrough, sa spui ca minte atunci cand afirma ca si-a trimis echipa in atac, desi el a scos trei jucatori de profil ofensiv (Bostina, Oprita si Iacob) pentru a baga pe teren trei fundasi de meserie (Nesu, Baciu si Balan). Dar mai ajuta cu ceva? E usor sa il calci in picioare pe Carlos si sa spui ca e un mascarici, dar poate el sa iasa mai bine pe centrari daca o vom face? Sa-i „macelarim” pe Ogararu, Goian, Ghionea sau Petre Marin, uneori simple jaloane pentru englezi… dar se vor ridica ei de la pamant pentru a juca mai bine? Sa ne amintim ca nu i-am vazut pe teren pe Radoi, Bostina, Iacob, Oprita. Dar daca o vom face, se va rejuca meciul? Nu. Din pacate, am pierdut pe mana noastra si Steaua nu poate face acum decat sa isi linga ranile. Fiti siguri, jucatorii simt mai mult ca oricine durerea eliminarii pentru ca, pe langa gloria de a juca finala Cupei UEFA, ei au pierdut si cate 100.000 de dolari de titular, cat era prima de calificare, iar Olaroiu, se pare, 200.000 de dolari, el avand prin contract dublul primelor jucatorilor.
Cineva ma intreba, ieri, ce s-a intamplat la Middlesbrough, convins ca dupa pauza, acolo, s-a petrecut ceva nevazut pe micile ecrane. Nu, nu s-a intamplat nimic. Pur si simplu, stelistii au fost coplesiti de ideea finalei si li s-au taiat picioarele, iar Olaroiu nu a mai gandit corect jocul, mai ales ca a sesizat ca nu prea are cu cine sa vorbeasca din teren. Pur si simplu, s-a intamplat ca am pierdut…
