De la căruţă la performanţă

Arun, un cal pe care se antrenează majoritatea componenţilor lotului naţional de pentatlon modern, a ajuns „sportiv” pentru că nu voia să tragă la căruţă.

Povestea de „sportiv” a lui Arun a început în urmă cu aproximativ doi ani şi jumătate. Dragoş Petrache, medicul veterinar care în ultimii zece ani s-a ocupat de cabalinele clubului Olimpia Bucureşti, l-a remarcat pe un câmp din raza comunei Berceni, limitrofă Capitalei, şi i-a vorbit despre el Silvanei Popescu, antrenoarea de călărie a clubului.

„Acum trei ani a venit doctorul Petrache şi ne-a povestit despre un cal pe care stăpânul îl ţinea la păscut pe câmpuri, pentru că nu voia sub nici o formă să tragă la căruţă. În schimb, copiii local­nicilor îl galopau pe pajiştile de acolo când aveau ocazia. Cum pe vremea aceea aveam un singur cal, pe Viorel, pe care ştiam că putem să-l pierdem în orice clipă pentru că era bătrân (n.r. – 23 de ani), am hotărât să văd despre ce-i vorba. Oricum mai aveam nevoie de un cal, deoarece cu Viorel făceam toate antrena­men­tele de călărie şi era supra­so­licitat”, îşi aminteşte Silvana Popescu.

„Cu gândul la o gloabă costelivă şi jigărită, incapabilă să tragă nici măcar la căruţă, am plecat spre Berceni împreună cu doctorul. Cum l-am văzut pe Arun, pot spune că a fost dragoste la prima vedere. În loc de o sfrijitură, am dat cu ochii de un căluţ care, în afară de faptul că nu prea avea coadă şi coamă, era simpatic, îngrijit şi bine făcut. L-am încălecat şi i-am remarcat din prima clipă mersul liniştit şi comod. Am venit încântată şi împreună cu Constantin Călina (n.r. – antrenorul lotului naţional de pentatlon modern) am hotărât să-l cumpărăm.”

Receptiv, dar curios şi neatent

Lecţiile de dresaj au început imediat după ce a păşit pe poarta stadionului Olimpia din Vitan. Arun s-a dovedit foarte receptiv încă de la primele ore de „antre­na­mente”. Avea însă o meteahnă do­bân­dită, foarte probabil, din vremea când păştea priponit pe câmpuri. Era extrem de curios şi mai degrabă atent la ce se întâmpla pe lângă stadion decât la co­men­zile care i se dădeau. „Nu intra nimeni în raza vizuală fără să-i scape lui Arun. În perioada când a venit la Olimpia se lucra la nişte vile din jurul stadionului şi fiecare zgomot îi distrăgea atenţia. Odată era încălecat de un începător şi, iniţial, nu mi-am dat seama de ce părea că şchioapătă de câte ori trecea prin dreptul unui stâlp. Am mers să verific dacă nu cumva era vreo groapă şi când colo am observat că, pe un gard din apropierea locului cu pricina, era o pisică, de care se speria de fiecare dată”, îşi aminteşte amuzată antrenoarea lui Arun.

Ţăranul la Hilton

Fostul proprietar al lui Arun a fost curios să vadă ce soartă a avut căluţul lui pe care îl cumpărase degeaba, pentru că se dovedise că nu era bun de înhămat. Mare i-a fost mirarea când a văzut că, la Olimpia, Arun avea propria lui boxă, unde stătea singur, cu rumeguş aşternut pe jos, cu adăpătoare automată şi furaje de calitate. „Băi, ţărane, ai ajuns la Hilton!”, nu s-a putut abţine atunci să exclame fostul stăpân. Progresul lui Arun a fost rapid, iar acum, după doi ani de an­tre­na­mente, poate fi consi­derat performer. „Înainte nu ştia decât să meargă înainte şi la galop. Acum face un parcurs întreg cu obstacole, putând să sară chiar şi 1,05-1,10 m (n.r. – un cal poate fi considerat bun dacă sare constant obstacole cu înălţimea de peste 1,10 m), lucrează la dresaj. În câteva cuvinte, suntem extrem de încântaţi de cum se comportă”, spune Silvana Popescu.

Înainte scuipa zahărul, acum îl adoră

După ce anul trecut bătrânul Viorel a murit, Arun, scăpat de obiceiurile de „maidan”, a rămas vedeta grajdurilor din Vitan şi este un partener excelent de antrenamente. Este încălecat aproape zilnic de doi-trei dintre cei 13 sportivi legitimaţi la CS Olimpia, care nu prididesc să-l răsfeţe, mai ales că a prins gustul zahărului. „Când a venit la Olimpia, îi dădeam zahăr şi-l scuipa. Până i-a prins gustul. Acum, înainte să-l încaleci, se uită ca un copil  la buzunare să-i dai zahăr. La fel şi când descaleci, e cu botul la buzunare, deoarece ştie că de acolo este recompensat dacă a mers bine. Răsfăţat de toată lumea, primeşte tot timpul atât zahăr şi bomboane, cât şi mere sau morcovi, după care este înnebunit”, povesteşte Silvana Popescu. Arun, acum în vârstă de 10 ani, ar putea participa cu succes la concursuri de călărie, dar la Olimpia nu mai există secţie de echitaţie, prin urmare nici oameni special angajaţi care să aibă grijă de cai, nici mijloc de transport la competiţii.