Ziarele de joi scriu despre legătura lui Marian Munteanu cu Securitatea, în contextul retragerii candidaturii sale din partea PNL la Primăria Capitalei, dar şi despre regulile mafiei din România.
„Adevărul” a aflat „adevărul” despre „Legătura lui Marian Munteanu cu Securitatea, avându-l ca ţintă pe Petre Ţuţea” şi îl citează pe profesorul de lingvistică generală Ion Coja, dascăl la Facultatea de Litere din cadrul Universităţii Bucureşti: „A fost o acţiune a mea şi a altor doi colegi profesori: Mihai Neagu Basarab şi Ioan Alexandru. Petre Ţuţea era un om bătrân, nevoiaş, care avea nevoie de sprijin tot timpul. Şi, atunci, fiecare am ales din grupele noastre de studenţi câţiva tineri care să aibă grijă de el. Eu i-am ales pe Marian Munteanu şi pe Mihai Gheorghiu, studenţii mei. Un alt coleg, profesor şi el, a adus câţiva tineri de la Medicină şi alţi câţiva de la Teologie“, ne-a povestit profesorul Ion Coja. Aşa s-a făcut un grup de 15 – 16 tineri care mergeau cu rândul la Petre Ţuţea. Unul venea dimineaţa, iar altul seara. Unul îl ajuta să se radă, iar altul îi ţinea companie în Parcul Cişmigiu. Toată povestea a durat câteva luni”.
Profesorul dezvăluie că „Securitatea, care îl fila pe Petre Ţuţea şi în somn, avea mijloace de interceptare în casa vecină de locuinţa bătrânului filosof şi celor care ascultau înregistrările li s-a părut că bătrânul face propagandă legionară în timpul întâlnirilor cu tinerii studenţi care îi mai ţineau de urât şi îl îngrijeau. „Nici gând de aşa ceva, de propagandă legionară, Bătrânul povestea ce ştia că s-a întâmplat, situaţii trăite de el în tinereţe. Dimpotrivă, el era de acord cu politica lui Nicolae Ceauşescu. Imediat, Securitatea a demarat o anchetă şi i-a chemat la sediu, în Bucureşti, pe rând, pe toţi tinerii care aveau grijă de Petre Ţuţea.(…) Aşa a ajuns Marian Munteanu să dea cu subsemnatul la Securitate, el fiind printre studenţii pe care Securitatea apucase să îi ancheteze, aşa cum susţine profesorul Ion Coja, în dosarul în care era supravegheat Petre Ţuţea. Coja mai spune că tot el l-a sfătuit pe studentul Marian Munteanu să se înscrie în Partidul Comunist Român”.
Şi „Gândul” remarcă faptul că „la nici două săptămâni de la anunţarea candidaturii aprobate în unanimitate de conducerea PNL, liberalii au decis astăzi retragerea lui Marian Munteanu din cursa pentru Primăria Capitalei. Marian Munteanu a anunţat el într-o conferinţă de presă că „am consimţit să-mi retrag candidatura”. În cursă intră şeful PSD Bucureşti, Cătălin Predoiu, acesta fiind cel de-al patrulea candidat al PNL pentru Bucureşti, după Cristian Buşoi, Ludovic Orban şi Marian Munteanu. Predoiu a anunţat că-i propune lui Ciprian Ciucu să candideze în tandem, după ce M10 al Monicăi Macovei i-a retras sprijinul pe motiv de negociere cu PNL”.
„Evenimentul Zilei” scrie despre „Un pericol simțit de Eduard Hellvig: Imaginea unui SRI implicat în bătălia politică internă!”. Ion Cristoiu explică: „E un lucru îndeobşte cunoscut pentru cei din presă că un demnitar – fireşte, unul care se respectă – nu acordă interviuri nitam-nisam sau pe ochi frumoşi. La SRI, ca şi la Guvern, ca şi la Preşedinţie e o coadă de cereri de interviuri, venite dinspre site-uri, ziare, televiziuni, radiouri. De regulă, răspunsul pozitiv depinde mai puţin de insistenţele redacţiei şi mai mult de calculele demnitarului. Altfel spus, cînd demnitarul consideră că trebuie să iasă în spaţiu public, ia la mînă cererile de interviu de pe birou, alege una (nu la întîmplare, ci după calcule de imagine) şi anunţă personal sau prin secretariat că-n ziua cutare e dispus să dea un interviu. Sînt sigur, din acest punct de vedere, că aşa s-au petrecut lucrurile şi-n cazul interviului dat de Eduard Hellvig Evenimentului zilei.
Concluzia editorialistului? „Acuzat mai întîi de impunerea candidaturii lui Cristian Buşoi şi ulterior de cea a lui Marian Munteanu, dar şi de alte fapte, puse pe seama SRI, în general, Eduard Hellvig se profila ca un director prin care SRI s-a întors la perioada Măgureanu. Răspunsul dat la întrebarea cu implicarea în politică se vrea astfel o punere la punct necesară. Nu ştiu dacă SRI e implicat în politica internă la proporţiile imaginii publice. Ştiu însă că aceasta e imaginea SRI la ora actuală. Şi mai ştiu că această imagine, catastrofală pentru SRI, nu poate fi înlăturată printr-un simplu interviu oricît de bun ar fi el”.
„Jurnalul Naţional” ne anunţă că „Dinamo București s-a calificat în finala Cupei României”, iar „Cotidianul” scrie despre „Cum să atragi investiții germane fără să știi germana și criticând-o pe Angela Merkel. România – MCV, Ungaria – Daimler AG”.
„Hotnews” scrie că „Persoanele din comunitatile cu etnici romi, grupuri marginalizate si defavorizate vor putea primi ajutoare de stat de pana la 25.000 de euro, din fonduri europene si nationale, pentru a-si deschide o afacere, prin doua linii de finantare care se vor deschide din 16 mai 2016”.
Sub titlul Brazilia: „drumul spre Jocurile Olimpice de la Rio trece printr-o lovitură de stat şi un posibil colaps social“, „Ziarul Financiar” citează o radiografie a situaţiei din această ţară făcută de Bloomberg: „Dacă protestele ar fi un sport olimpic, brazilienii ar fi campioni mondiali. Guvernul lor este paralizat de o luptă pentru putere care pentru lumea occidentală seamănă mai degrabă cu o lovitură de stat decât cu o manifestare a democraţiei. Actorii principali sunt politiceni acuzaţi de fapte grave de corupţie. Economia se confruntă cu o criză severă, cu o recesiune cum n-a mai fost niciodată în ultimele decenii, iar statele regionale se afundă într-o criză a datoriilor. Bogaţii, oamenii cu putere financiară, fug din ţară. Peste toate aceste probleme sociale, economice şi politice bântuie o epidemie de zika, ce-i afectează mai ales pe nou-născuţi. Autorităţile din Rio de Janeiro, statul care va găzdui în august JO, a avertizat că rămâne fără bani pentru plata serviciilor de bază din cauza datoriilor”.
„Wall Street” prezintă povestea „primei românce de la conducerea Novotel: „Turistii au nevoie sa te uiti in ochii lor si sa simta cu sufletul ceea ce tu faci tehnic”.
„Gazeta Sporturilor” scrie despre faptul că „Laurențiu Reghecampf nu înțelege maniera de arbitraj a lui Cristi Balaj, despre care spune care ar fi defavorizat Steaua în partida cu Dinamo din semifinalele Cupei României, scor 2-2. „Sunt foarte multe de spus: faza cartonașului roșu la Bourceanu, faultul la Momcilovici. Dacă nu dai fault, atunci dă-i cartonaș pentru simulare. La meciul cu Astra la fel. Nu mai înțeleg nimic. După ce ne-a arbitrat cum ne-a arbitrat cu Astra, ni-l dă și azi. Lui Bourceanu i-a dat roșu că jucătorul avea comoție. Păi, unde e comoția. Avea cumva RMN în buzunar şi nu vedem? S-a ridicat la 20 de secunde și a jucat 90 de minute. A fost un meci frumos, lasă jocul să curgă. Nu se poate așa ceva”.
„Prosport” anunţă „Primele efecte ale ratării JO. Două gimnaste se retrag din echipă!”
„Libertatea” dezvăluie „Regulile Mafiei din România. Adevărul din legenda Nașului care conduce lumea interlopă” şi detaliază: Clanurile mafiote sunt foarte bine organizate, aproape ca o mică armată, fiecare familie având capi, locotenenți și soldați. Cinci lideri au beneficiat de puterea și admirația celorlalți mafioți pentru a putea fi considerați, la un moment dat, “Nașul” lumii interlope din România.
„Click” a aflat că „Adrian Mutu va rămâne lună de lună fără o parte din salariu, după ce executorii judecătoreşti au cerut înfiinţarea popririi, până la achitarea sumei de 140.000 de euro. Atât a ajuns să-i datoreze fotbalistul fiului său şi al Alexandrei Dinu, căruia a ”uitat” să-i plătească pensia de întreţinere în ultimii 3 ani!”
Despre un alt fost fotbalist celebru al Naţionalei scrie şi „Cancan„: „O singură mare iubire a stat alături de Gabi Balint mai mult decât Steaua: Cătălina. Aceasta a fost lângă marele fotbalist mai bine de 10 ani. Acum, fostele iubite ale lui Gavrilă ”Pele” au intrat pe mâini dubioase: una pe mâna lui Gigi Becali, cealaltă pe mâna unui musculos mare iubitor de bani”.
