Bocşa, oraşul cu patru gări

de Liliana Brad , 11 septembrie 2012

Vechiul oraş este atestat încă de pe vremea Cruciadelor.


Bocşa este un oraş din Banat cunoscut ca oraş industrial, dar şi ca o zonă turistică. La Bocşa era prelucrat metalul în furnale înaintea înfiinţării uzinelor STEG din Reşiţa. Bocşa a fost singura localitate din România înainte de 1989, în afara Bucureştiului, care avea patru gări. Puţini turişti vin în această zonă pentru a se reface, deşi specialiştii spun că datorită pădurilor si curenţilor specifici există un aer ozonat benefic pentru refacerea stării de sănătate.

Bocşa, oraş industrial

Bocşa a fost locuită din antichitate. Pe actuala vatră a oraşului au fost găsite vestigii ale culturii Coţofeni, din anii 1.800-1.600 î.Chr. Existenţa localităţii Bocşa a fost menţionată în anul 1333 în catastihul protopopiatului latin de Caraş referitor la zeciuiala papală. Un alt document, în anul 1534, a atestat cetatea Bocşa sub denumirea de ex-castro Bochzsa şi în anul 1607 a fost menţionată stăpânirea turcească asupra cetăţii Bocşei. Localitatea a ajuns sub stăpânire Habsburgică, împreună cu restul Banatului. În documentele administrative, la Bocşa Română, în 1717 existau 82 de case, iar la Vasiova, 32. Un an mai târziu, la Bocşa au ajuns primele familii de mineri şi topitori din Boemia. La Dognecea a fost construit un cuptor înalt, de topit cupru şi o forjă, iar la Bocşa, un furnal pentru topirea fierului.

Consilierul baron von Rebentisch a informat, în 1722, Cancelaria Aulică din Viena că numai în districtul Bocşa, cu minereurile identificate de le, pot funcţiona 10 furnale. Dar inundaţiile din acelaşi an au determinat mutarea uzinelor din Bocşa pe un alt amplasament, numit Neu Werk. Au fost aduşi alţi colonişti care au întemeiat Bocşa Montană. Războiul ruso-turc, din 1737, a dus la devastarea instalaţiilor de pe Valea Bârzavei şi la depopularea întregii zone. Dar activitatea a fost reluată la Bocşa după încheierea păcii de la Belgrad din 1 septembrie 1739. Conform documentelor, în anul 1754, în Bocşa exista şcoală în limba maghiară, iar în anul 1776, sprijinită de biserică, a apărut o şcoală românească. În anul 1871 a început construirea liniei ferate industriale Reşita - Bocşa Română - Ocna de Fier care avea o lungime de 31,3 kilometri. La 3 septembrie 1873, aceasta a fost inaugurată şi, exact un an mai târziu, la 3 septembrie 1874, a fost dată în funcţiune linia ferată cu ecartament normal Voiteni - Bocşa. În 1898, la fabrica din Bocşa erau construite maşini şi unelte agricole. Zece ani mai târziu, a fost dată în exploatare linia ferată normală Oravita - Berzovia - Bocşa - Reşita.

Fabricile din Bocşa au fost cunoscute în Banat. Societatea S.T.E.G. a avut concesionată din 1854 întreaga industrie din Banat, iar printre unităţile economice erau menţionate Fabrica de maşini agricole de la Bocşa, Fabrica de cherestea de la Bocşa şi Fabrica de acid sulfuric şi gudron de la Bocşa. Tradiţia a continuat la Bocşa, unde în perioada comunistă a funcţionat una dintre cele mai mari fabrici din România: Combinatul de Construcţii Metalice. În oraş au venit ingineri specialişti, bine pregătiţi, care au avut zeci de brevete de invenţii. Poduri metalice fabricate la Bocşa au fost montate în toate colţurile lumii. Însă industria de la Bocşa s-a confruntat după 1990 cu aceleaşi probleme ca toate marile fabrici de stat şi, în 2004, şi-a închis porţile.

Comorile haiducilor, îngropate pe drumul fierului

Însă Bocşa are şi o istorie mai romanţată. În zonă circulă legenda fraţilor Mohariu, o poveste extrem de interesantă. Conform legendei, la începutul secolului al XVIII-lea, un mare strateg originar din Oltenia, Florea Mohariu împreună cu 4.000 de luptători au ţinut în stăpânirea lor, timp de aproape patru ani, zona minieră. La un moment dat, ei au ameninţat Cetatea Timişorii. Obosit de luptele cu austriecii, Florea Mohariu a fost nevoit să încheie un armistiţiu, care prevedea retragerea haiducilor până în după-amiaza zilei de Rusalii. Cu o noapte înainte, haiducii au plecat cu butoaiele pline de aur şi cu armament uşor.

Au plecat pe o rută mai neobişnuită şi au urcat spre Moghila Gârliştei, de unde au coborât în Valea Timişului unde au ars atelajele, pentru a trece mai uşor Munţii Cernei. Austriecii, spune legenda, au fost oameni de cuvânt şi au respectat ora de încetare a armistiţiului, dar avangarda a aşteptat sosirea haiducilor pe Drumul Fierului la toate cheile. Florea Mohariu a înţeles că a fost păcălit şi haiducii săi au pârjolit două sate pentru a scăpa, iar comorile au fost îngropate. Legenda spune că fraţii Mohariu au rămas cu gândul la bogăţiile Banatului şi au mai încercat de două ori, împreună cu turcii, să ocupe munţii unde au fost îngropate averile, la Ocna de Fier, la Dognecea şi Calina, dar austriecii s-au organizat bine, au întărit bine zona şi viaţa a intrat în normal după ce turcii şi fraţii Mohariu au fost înfrânţi.

Bocşa turistică

Orasul Bocşa are în componenţa sa şi cartierul Bocşa Montană, care, iniţial, a fost comuna Bocşa Montană şi care prin Decizia 46.713 din 25 iulie 1931 a Ministerului Muncii, Sănătaţii şi Ocrotirilor Sociale a fost declarată staţiune climaterică. „Localitatea climaterică Bocşa Montană se bucură de toate drepturile şi dotările prevăzute în legi şi regulamente privitoare la staţiunile hidrominerale şi climaterice", spune decizia. Specialiştii spun că declararea ca localitate climaterică a Bocşei Montane a fost determinată de condiţiile deosebite de care se bucură zona, denumită local Pringhel, unde datorită pădurilor si curenţilor specifici există un aer ozonat benefic pentru refacerea stării de sănătate. O zonă de agrement a fost organizată în această parte o oraşului, dotată cu un ştrand, jocuri distractive, restaurant, bărci pentru plimbări de agrement pe râul Bârzava şi un stadion. „În comună traiul este relativ eftin, un hotel („Cerbul de Aur"), restaurantele „Unirea", „Becker" şi „Lupu", precum şi o mulţime de pensiuni particulare stau la dispoziţia vizitatorilor. Tot aci mai există şi un stabiliment pentru recreaţie şi îngrijirea sănătăţii, „Sanatoriul Dr. Veliesek", instalat modern, amenajat pentru hidroterapie şi cură de aer de altitudine", a consemnat Emil Grădinariu în „Ghidul Banatului", din perioada interbelică.  

Atracţii turistice

Turiştii pot vizita Mănăstirea „Sf. Ilie de la Izvor", care a fost construită la începutul secolului XX, în apropierea unui izvor. Legenda spune că în apele izvorului şi-a spălat faţa un miner care era orb şi şi-a recăpătat vederea. Apoi, Muzeul „Constantin Lucaci", inaugurat în acest an este o adevărată atracţie. Sculptorul Constantin Lucaci, laureat al Premiului Herder în 1984, s-a născut la Bocşa şi a donat pentru muzeu 17 sculpturi din oţel inoxidabil. Vizitatorii vin la lacul cu nuferi de la Dognecea şi la Muzeul de mineralogie  „Constantin Gruescu", din Ocna de Fier unde se găsesc exponate unice în lume. La Bocşa, în fiecare vară are loc Festivalul concurs de muzică populară Aurelia Fătu Răduţu care atrage mii de persoane, iubitoare de folclor.

Comentarii

  • blt

    10 februarie 2016 1:42

    Nu ar fi stricat sa fi mentionat si numele celor patru gari Bocsa Romana, Vasiova, Bocsa Montana si halta?

    raspunde comentariului

Ultima ora

anunturi mica publicitate
Aboneaza-te la newsletter

Aboneaza-te pentru a primi cele mai importante titluri pe e-mail.

Urmareste-ne pe Facebook

Copyright © 2014. Toate drepturile rezervate RomaniaLibera.ro

Dezvoltat de Bluebay Design