Plenul Senatului a adoptat, luni, proiectul de lege pentru ratificarea Tratatului privind stabilitatea, coordonarea şi guvernanţa în cadrul Uniunii Economice şi Monetare, cu 89 de voturi „pentru”, un vot „împotrivă” şi o abţinere, Senatul fiind forul decizional, potrivit Mediafax.
Preşedintele Comisiei de buget-finanţe, senatorul Ovidiu Marian, a declarat că tratatul va intra în vigoare începând cu 1 ianuarie 2013, cu condiţia ratificării de către 12 state membre ale zonei Euro sau în prima zi a lunii următoare depunerii ultimului instrument de ratificare de către o parte contractantă a cărei monedă este Euro, aplicându-se data care intervine mai întâi.
El a arătat că membrii comisiei de buget-finanţe au adoptat un raport de admitere al proiectului de lege.
După vot, preşedintele Senatului, Vasile Blaga, a precizat că Senatul este Cameră decizională în cazul acestui proiect de lege, astfel că, prin votul de admitere, România a ratificat, practic, Tratatul de stabilitate fiscală.
Camera Deputaţilor a adoptat, în 8 mai, în calitate de primă Cameră sesizată, Tratatul de guvernanţă fiscală.
Actul, intitulat „Tratatul privind stabilitatea, coordonarea şi guvernanţa în cadrul Uniunii Economice şi Monetare” vizează întărirea disciplinei fiscale cu elementele de deficit structural de 0,5% din PIB şi o datorie publică de 60%.
La începutul lunii martie, un număr de 25 state ale Uniunii Europene, inclusiv România, dar fără Marea Britanie şi Cehia, au semnat Pactul fiscal european, care prevede în principal reglementări fiscale pentru echilibrarea bugetelor şi coordonarea politicii economice la nivel european.
Conform procedurilor, documentul trebuie ratificat în parlamentele statelor membre pentru a putea fi aplicat.
Astfel, Tratatul va intra în vigoare la 1 ianuarie 2013, după ce va fi fost ratificat de cel puţin 12 state contractante din zona euro sau în prima zi a lunii următoare ratificării de către cel de-al 12-lea state membru al zonei euro, aplicându-se data care intervine mai întâi.
Tratatul prevede obligaţia de a menţine un deficit structural ce nu poate depăşi obiectivul naţional pe termen mediu, stabilit pentru fiecare stat membru în parte, cu o limită inferioară de 0,5% din PIB, la preţurile pieţei. În cazul în care nivelul datoriei publice este semnificativ sub 60% din PIB şi nu există riscuri privind sustenabilitatea pe termen lung a finanţelor publice, deficitul structural poate să ajungă la circa 1% din PIB.
Deficitul bugetar ciclic maxim plus cel structural trebuie să se încadreze în limita de 3% din PIB.
În cazul în care se înregistrează abateri faţă de aceste nivele, se va declanşa automat un mecanism de corecţie, ce trebuie introdus în legislaţia naţională de fiecare stat membru, la fel ca şi aşa-zisa „regulă de aur”, privind limitarea deficitului structural. Dacă un stat membru nu transpune aceste două prevederi în legislaţia naţională, poate fi sesizată Curtea de Justiţie a Uniunii Europene.
Nerespectarea deciziei acestei instanţe poate duce la o sancţiune financiară de maximum 0,1% din PIB-ul ţării respective.
