In Europa se aplica doua mari sisteme: scrutinul majoritar cu accent pe alegerea puterilor publice si reprezentarea proportionala adaptata astfel incat sa se apropie cat mai mult de opiniile alegatorilor.
Sistemele electorale difera la fel de mult in Europa ca si regimurile politice. Simplificand situatia, se poate spune ca in Europa se aplica doua mari sisteme: a) scrutinul majoritar, care pune accentul pe prima functie a votului, si anume alegerea puterilor publice si b) reprezentarea proportionala, care, atribuind fiecarui partid un numar de scaune proportional cu voturile obtinute, permite ca reprezentarea politica sa corespunda cat mai mult opiniilor alegatorilor.
Scrutinul majoritar uninominal cu un tur de scrutin
Scrutinul majoritar este cel mai adesea uninominal. Scrutinul majoritar uninominal se aplica acolo unde in fiecare circumscriptie este pus in joc un singur scaun parlamentar. In Marea Britanie, de pilda, membrii Camerei Comunelor sunt alesi pe baza celor 635 de circumscriptii electorale. E lesne de inteles pentru ce scrutinul uninominal e considerat a fi cel mai simplu sistem de vot: exista un singur invingator. Cel mai simplu sistem electoral imaginabil este astfel cel uninominal cu un singur tur de scrutin. Din lista de candidati castiga cel care obtine cele mai multe voturi, altfel zis cel care intruneste o majoritate relativa. In cazul alegerilor parlamentare, sistemul uninominal cu un singur tur de scrutin e predominant in Marea Britanie si in tarile care au fost colonii britanice, cum sunt Canada sau India. Candidatul care invinge intr-o anumita circumscriptie castiga indiferent cat de mic e avantajul sau. De aceea, un partid care vrea sa invinga in asemenea alegeri trebuie sa caute sa fie repartizat in mod omogen, mai degraba decat sa castige in anumite circumscriptii. Sistemul poate duce la ceea ce s-a intamplat deja in Marea Britanie, si anume ca un partid sa aiba majoritatea in numar absolut de voturi la scara nationala, dar sa fie minoritar in numarul de candidati invingatori, si deci minoritar in parlament. In general, acest sistem de scrutin uninominal majoritar cu un singur tur duce la bipartitism, la un parlament dominat de doua partide.
Scrutinul majoritar uninominal cu doua tururi de scrutin
Scrutinul uninominal majoritar cu doua tururi este mult mai complex. E cel practicat in Franta, de pilda, unde in al doilea tur candidatii se pot retrage, pot renunta cerandu-le atunci alegatorilor sa voteze pentru un alt candidat. Aici intervin aliantele pre-electorale dintre partide. Este vorba de o reflectare a vechii polarizari a politicii franceze in partide de dreapta si partide de stanga. Formatiunile politice care nu reusesc sa intre in asemenea aliante pre-electorale sunt in general subreprezentate in parlament, de multe ori sub adevarata lor pondere electorala. Pentru a departaja candidatii dupa primul tur de scrutin se aplica diferite conditii eliminatorii. In Franta, pentru a ajunge in al doilea tur, un candidat trebuie sa obtina voturile a cel putin un sfert din alegatorii inscrisi.
Alegeri prezidentiale uninominale
In cazul alegerilor prezidentiale uninominale, sistemul cu un singur tur de scrutin prezinta un enorm dezavantaj.
In cazul a patru candidati, de pilda, dintre care unul, invingatorul, obtine ceva mai mult de 25% din voturi, si deci castiga, aceasta victorie poate fi interpretata si altfel, in mod negativ: a castigat un om politic impotriva caruia au votat 75% din alegatori.
Reprezentarea proportionala
Reprezentarea proportionala este un sistem teoretic simplu, dar complicat prin diversitatea formelor sub care e aplicat. Reprezentarea proportionala functioneaza de regula acolo unde in fiecare circumscriptie sunt puse in joc mai multe scaune in parlament si in care sistemul majoritar, daca ar fi aplicat, ar duce la o repartizare injusta a locurilor. Pentru a da un simplu exemplu, daca ne inchipuim o circumscriptie cu 500.000 alegatori in care sunt puse in joc 5 scaune in parlament, si daca lista A obtine 251.000 de voturi, iar lista B – 249.000, conform scrutinului majoritar cu un tur de scrutin lista A primeste toate cele 5 scaune, iar lista B nimic. Altfel zis, 251.000 de cetateni obtin 5 scaune, iar 249.000 s-au deplasat degeaba. De aceea, reprezentarea proportionala e completata prin stabilirea unor algoritmuri care fac sa se evite situatii precum cea de mai sus.
De exemplu, daca se stabileste un indice, care in situatia pomenita ar echivala cu 100.000 de voci, atunci un calcul rapid arata ca lista A va primi 3 scaune, iar lista B doua.
Sistemele mixte
Exista insa si sisteme electorale mixte, care combina principiul majoritar cu reprezentarea proportionala. In Germania, de pilda, se aplica un sistem de reprezentare proportionala personalizata. Fiecare alegator trebuie sa marcheze doua casute pe buletinul de vot. Intr-una din coloane el voteaza pentru un candidat nominal, iar in cealalta pentru un partid. In circumscriptiile germane castiga astfel un singur candidat, ales prin majoritate relativa, precum in Marea Britanie. Dar aceste "scaune directe" nu reprezinta decat jumatate din locurile din Bundestag, camera inferioara a parlamentului german. Ceilalti deputati provin de pe liste.
Alegerile europene
In majoritatea tarilor Uniunii se foloseste un sistem de reprezentare proportionala, existand insa diferente in functie de numarul circumscriptiilor, sau in functie de existenta ori absenta unui prag minimum de voturi care trebuie obtinute pentru ca o formatiune politica sa poata intra in parlament. Varsta la care se voteaza este pretutindeni 18 ani, iar cetatenii care locuiesc intr-un alt stat al Uniunii decat cel din care provin au dreptul sa voteze sau chiar sa candideze in alegerile europene din tara gazda. Diferente mari se inregistreaza insa in legatura cu varsta la care se poate candida. In Danemarca, Finlanda, Germania, Olanda, Portugalia, Spania si Suedia, varsta minima e de 18 ani, in Austria 19, in Belgia, Grecia, Irlanda, Luxemburg si Marea Britanie 21, in Franta 23, iar in Italia 25.
