După scrisoarea trimisă de preşedintele Traian Băsescu lui Victor Ponta în care îl avertiza pe premier că îşi însuşeşte atribuţiile preşedintelui – „Vă atrag atenţia asupra faptului că absenţa unei aprobări exprese din partea preşedintelui României cu privire la mandatul participării la reuniunea Consiliului European din 28-29 iunie, coroborată cu lipsa delegării exprese a prim-ministrului în calitate de reprezentant al statului român, va echivala din punct de vedere juridic cu o însuşire a unor atribuţii constituţionale ale preşedintelui României de către prim-ministru” -, ieri preşedintele a sesizat Curtea Constituţională cu privire la reprezentarea României la Consiliul European. Or, formulată în termenii „însuşirii atribuţiilor constituţionale ale preşedintelui”, controversa privind reprezentarea devine „conflict juridic de natură constituţională între autorităţile publice”, care, potrivit articolului 146 litera e din Constituţie, este de competenţa Curţii Constituţionale. De remarcat că această competenţă a fost adăugată în Constituţie în 2003 de Guvernul Năstase, din care făcea parte şi Ponta.
Senatul contraatacă fulgerător
Senatul a ripostat instantaneu adoptând, în calitate de cameră decizională, un proiect de lege prin care Parlamentul devine singura instituţie abilitată să decidă cine va reprezenta România la Consiliul European. Deşi sesizarea preşedintelui fusese făcută, senatorii nu au aşteptat să vadă ce va decide miercuri Curtea Constituţională şi s-au grăbit să îşi însuşească atribuţii care ar putea avea implicaţii constituţionale serioase. Legea ar putea fi respinsă, previzibil, de Curtea Constituţională pe motiv că se încearcă modificarea Constituţiei printr-o lege ordinară, dar ceea ce pare mai important pentru Senat este să dea aparenţă legală pretenţiei lui Ponta de a reprezenta România la Bruxelles.
Tot ieri Senatul a adoptat amendamentul propus de deputatul PNL Cornel Pieptea şi de senatorul PSD Georgică Severin la Legea de organizare şi funcţionare a Curţii Constituţionale prin care se scot de sub autoritatea Curţii Constituţionale hotărârile Parlamentului, deşi aceasta îi fusese conferită CCR printr-un amendament propus de senatorul PSD Dan Şova. Modificarea este menită să cureţe calea către suspendarea preşedintelui de singurul obstacol instituţional – Curtea Constituţională – care s-ar putea opune unei hotărâri de suspendare. Pentru a elimina obstacolele legale, Camera Deputaţilor a adoptat ieri un amendament la Legea Referendumului prin care preşedintele este considerat demis cu jumătate plus unu din voturile celor care se prezintă la referendum.
Petarda lui Ponta
Ponta a încercat ieri să se eschiveze, declarând că, dacă preşedintele are vreun conflict cu vreo instituţie, este un conflict cu Parlamentul, nu cu Guvernul, pentru că Parlamentul a adoptat acea declaraţie politică prin care i se oferea lui Ponta mandat de reprezentare la Bruxelles şi susţine că chestiunea nu poate fi tranşată decât prin modificarea Constituţiei. Ponta ştie foarte bine că CCR nu se poate pronunţa asupra declaraţiilor politice ale Parlamentului, care nu au valoare juridică, dar pentru el contează mai mult lupta pentru putere cu Băsescu decât respectarea Constituţiei. Pentru ca Ponta să meargă la Bruxelles, el şi USL trebuie măcar să dea aparenţa de legalitate şi constituţionalitate.
Consecinţe grave
Două chestiuni – reprezentarea la Consiliul European şi suspendarea preşedintelui -, ambele aflate exclusiv pe agenda USL, au aruncat România în cea mai gravă criză constituţională din ultimii 22 de ani. USL a întors în mai puţin de două luni cele mai importante instituţii ale statului – Parlamentul şi Guvernul, pe de o parte, şi Preşedinţia şi Curtea Constituţională, de cealaltă parte – unele împotriva celorlalte, cu consecinţe extrem de grave în privinţa calităţii actului de guvernare, a stabilităţii şi credibilităţii instituţiilor şi a statului de drept în România. De aceea decizia Curţii Constituţionale de miercuri este crucială, pentru că va aduce clarificări absolut necesare în privinţa rolului constituţional al preşedintelui. Ponta a vrut să evite cu orice preţ ca Băsescu să îşi asume la Bruxelles angajamente care ţin de politica economică şi bugetară a ţării.