Camera Deputaţilor a adoptat ieri tacit proiectul lui Cezar Preda (PDL), care ar permite ofiţerilor SRI să devină organe speciale de cercetare penală. Tot ieri, Senatul a adoptat tacit Legea asistenţei sociale, prin care sunt restrânse drastic ajutoarele sociale. Sunt doar două cazuri importante dintre sutele existente.
Numai în luna octombrie, la Senat au fost constatate 31 de adoptări tacite, iar la Camera Deputaţilor, 19. În total, 50 de proiecte de lege, unele dintre ele importante, chiar şi în procedură de urgenţă, care vor fi adoptate prin votul unei singure Camere. Printre proiectele trecute tacit? Cel care spune că demnitarii cu mai puţin de 3% din acţiunile unei firme nu mai trebuie să declare contractele cu statul de care beneficiază respectiva firmă, iniţiat de senatorul PNL Emilian Frâncu. Dar şi cel care stabileşte că autorităţile din domeniul apărării, ordinii publice şi siguranţei să ceară aprobarea prealabilă a Parlamentului dacă este vorba de contracte de achiziţie publică cu o valoare mai mare sau egală cu echivalentul a 25 milioane de euro.
Pe lista tacitelor s-au adăugat ieri Legea asistenţei sociale, la Senat, şi proiectul lui Cezar Preda, la Cameră. Primul proiect, este o prioritate a Guvernului şi ar trebui aplicat de la 1 ianuarie 2012, pentru ca România să-şi respecte angajamentele luate în faţa organismelor internaţionale. Legea asistenţei sociale prevede ca din cele 54 de categorii de ajutoare sociale existente să rămână doar nouă, iar banii să se acorde şi după o evaluare a bunurilor şi imobilelor pe care le deţine solicitantul. Al doilea proiect, cel al democrat-liberalului Cezar Preda, modifică legi privind securitatea naţională pentru a permite, printre altele, ca ofiţeri anume desemnaţi de SRI să primească o nouă calitate, aceea de organe speciale de urmărire penală. Opoziţia a acuzat puterea că încearcă o reînviere a Securităţii şi încălcarea drepturilor cetăţenilor, iar reprezentanţii SRI au explicat că Serviciul ar intenţiona să-şi formeze un Parchet propriu, astfel încât ofiţerii SRI să nu mai fie anchetaţi de Parchetul militar. Un subiect fierbinte, aşadar, însă la dezbaterea de ieri s-au prezentat doar 91 de deputaţi dintr-un total de 330, iar termenul de adoptare tacită a fost depăşit.
Ce înseamnă adoptarea tacită
Constituţia stabileşte competenţele fiecărei Camere. De pildă, legile care ţin de domeniul justiţiei sunt dezbătute în prima instanţă de deputaţi, iar senatorii au ultimul cuvânt. Vezi cazul proiectului de lege prin care se modifica mecanismul de promovare la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie care, o dată ce a fost respins de senatori, sunt doar două variante pentru repunerea lui în discuţie: redepunerea proiectului (situaţie în care se ia practic de la început întreaga procedură parlamentară) sau angajarea răspunderii Guvernului (variantă mult mai rapidă). Pentru prima Cameră sesizată, tot Constituţia prevede termene clare de pronunţare: 45 de zile sau 60 de zile, în cazul unor coduri ori legi de complexitate deosebită. Odată depăşit acest termen, proiectul de lege trece la cealaltă Cameră, chiar dacă nimeni nu a aruncat vreo privire asupra lui sau nu a fost dezbătut nici o secundă. Şi chiar dacă se întâmplă ca iniţiativa legislativă să fi fost discutată în comisiile de specialitate şi să fi fost întocmite avize şi rapoarte, acestea sunt nule fără un vot în plen, iar la cealaltă Cameră se ia în considerare forma iniţială.
Practic, prin nesocotirea termenelor din Constituţie, din diferite motive, senatorii şi deputaţii îşi cedează unii altora dreptul şi obligaţia de a legifera. Iar Parlamentul se transformă, de bună voie şi nesilit de nimeni, din bicameral în unicameral. Aceasta, în condiţiile în care politicienii, de la putere şi din opoziţie în egală măsură, se opun cu înverşunare, de aproape doi ani de zile, să fie puse în aplicare rezultatele referendumului din 2009, când românii s-au pronunţat pentru un Parlament unicameral şi maximum 300 de aleşi.
Care sunt cauzele
„Este de datoria majorităţii să asigure cvorumul de lucru”, a devenit un laitmotiv al opoziţiei, care invocă acest argument pentru a specula lipsa de mobilizare a parlamentarilor puterii. Lipsă de mobilizare cu atât mai problematică în cazul Senatului, unde coaliţia se bucură de o majoritate foarte fragilă (PDL-UDMR-UNPR au doar doi senatori peste limita minimă necesară adoptării legilor organice). De ce nu vin parlamentarii puterii la dezbateri? Unii sunt şi miniştri, alţii nu vor să-şi asocieze numele cu proiectele Guvernului, în special cele care presupun măsuri de austeritate. În fine, şi în cazul puterii, şi în cazul opoziţiei, mai întâlnim două motive: primul se referă la interesul propriu, care primează în faţa obligaţiilor asumate în faţa alegătorilor, iar al doilea la lipsa totală a sancţiunilor pentru chiul.
