Ca intindere a terenurilor agricole si pasunilor, Romania face parte din aceeasi categorie cu Marea Britanie, nordul si vestul Frantei (cu provincia Bretania – numarul 1 in Europa in privinta specializarii in productia de alimente), regiuni intinse din Germania, Belgia, Spania, Italia sau Olanda. Altfel spus, Romania detine 6 procente din suprafata agricola a Uniunii Europene. Cu toate acestea, pe piata romaneasca diferenta dintre importurile si exporturile de alimente este de circa 2 miliarde de euro anual, in defavoarea produselor romanesti. In plus, desi aproape jumatate dintre cetatenii romani (45,1%) traiesc la tara, reprezentand o treime din populatia activa a Romaniei, agricultura contribuie cu circa 7-6 procente anual la produsul intern brut (anul trecut, pe fondul cresterii industriei, 6,68%). De ce stau lucrurile atat de prost?
Orice taran/fermier/mic producator poate insira la indigo povesti ca aceasta: si-a obtinut titlul de proprietate abia anul trecut sau acum doi ani, iar in satul lui sunt cel putin cateva conflicte notorii legate de retrocedari; ii pare rau ca de doi ani lasa nelucrat jumatate din pamant, dar in amintirea CAP-urilor, nimeni nu vrea sa se asocieze cu nimeni si fiecare se descurca de pe azi pe maine; bate de cateva ori pe zi drumurile intre cele cateva mici parcele care ii alcatuiesc proprietatea totala de 2,7 ha; se chinuieste sa ajunga periodic la sediul celebrei Agentii de Plati si Interventie in Agricultura de la vreo 20 de km distanta ca sa depuna cererea pentru subventia pe teren, sa refaca hartia de vreo doua ori, sa faca eventual vreo contestatie la Bucuresti si dupa o asteptare de 6 luni sa ridice in sfarsit banii; a taiat vreo 8 copaci din petecul lui de padure ca oricum au intrat hotii inaintea lui si au taiat fara mila; se plange ca ar putea creste mai multe vaci pentru ca are pasune, dar nu ar avea unde sa vanda laptele.
In fata acestor milioane de povesti asemanatoare, politicienii anunta ca "Romania va deveni exportator net de produse agroalimentare" (PD-L), rezolvandu-se astfel problema "asigurarii securitatii alimentare a tarii prin cresterea productiei agricole" sau ca pana in 2009 va disparea macar decalajul enorm dintre producatorii romani si cei straini pe piata autohtona de alimente (PSD). Alti politicieni se abtin in a stabili directii si se multumesc cu enumerarea unor masuri discutate de-a lungul timpului cu Bruxelles-ul si niciodata duse pana la capat in Romania (PNL).
Dar distanta dintre peisajul dezolant al campurilor nelucrate (20% din suprafata agricola) si anunturile optimiste din programele politice e presarata de probleme vechi, grave si costisitoare in timp si bani. si e egala probabil cu distanta Bucuresti-Bruxelles si inapoi – cand liniile aeriene sunt in greva. Romania a pledat in fata Comisiei Europene, alaturi de alte state estice, ca limita mi-nima pentru care se pot primi subventii sa nu urce mai mult de 0,3 ha pentru parcele si de 1 ha pentru proprietati. Daca Bruxelles-ul nu ar fi acceptat in jur de jumatate dintre fermierii romani nu ar mai fi primit banii de subzistenta la hectar. >n acest timp, vechi state membre, a caror agricultura alimenteaza inclusiv hypermarketurile din Romania, insista tot mai fervent pentru eliminarea totala a subventiilor in piata comuna.
Cat despre controversa dintre Uniunea Europeana (conservatoare inca) si Organizatia Mondiala a Comertului (liberalizare masiva) a carei evolutie ar putea afecta direct atat de familiarele gospodarii taranesti din Romania, o sa cititi probabil in abordarile politice de la alegerile viitoare.
1. Subventii si alte forme de sprijin
PD-L: mariri ale subventiilor la hectar si pe cap de animal in
limitele negociate cu Bruxelles-ul; credit funciar pentru fermieri si
inlesniri pentru dobanzi preferentiale.
PNL: insista pentru bugete multianuale, ca fermierii sa fie siguri de
cati bani au de primit si ca ii primesc la timp.
PSD+PC: promite mariri ale subventiilor chiar peste limita
negociata la Comisia Europeana, cu care spune ca va redeschide
discutiile; promite dublarea pensiilor agricultorilor.
2. Fonduri europene si dezvoltare rurala
PD-L: agentiile de plati care au de
sa functioneze mai bine; functionarii ineficienti sa fie sanctionati.
PNL: Infiintarea de Camere Agricole private ale taranilor, care sa
preia actualele oficii pentru consultanta agricola din judete.
PSD+PC: restructurarea tuturor agentiilor care impart bani
europeni pentru reducerea birocratiei.
3. Retrocedari si piata pamantului
PD-L: finalizarea retrocedarilor;
pentru arendarea pamantului si marirea celei pentru vanzare.
PNL: propune masuri care sa
agricole; intre acestea, reguli pentru schimbul voluntar de terenuri.
PSD+PC: anunta prime de instalare de 25.000 de euro pentru
familiile de tineri care decid sa se mute la tara si subventionarea a
65% din costurile micilor intreprinderi si pensiuni turistice.
4. Piata interna si exporturile
PD-L: reducerea pietei negre ii va incuraja pe fermieri; Romania va
deveni exportator net de alimente.
PNL: victoria producatorilor interni in fata importatorilor tine de o
mai buna organizare. Propune facilitati pentru colectarea produselor
agricole, pentru investitiile in silozuri si linii de sortare si ambalare a
produselor.
PSD+PC: propune campanii de publicitate la radioul si televiziunea
publica in favoarea produselor romanesti; exporturile vor fi cel putin
la acelasi nivel cu importurile.
Tema curenta tratata pe larg:
Proprietatile nedate inapoi viruseaza si azi dezvoltarea agriculturii
De la generozitate electorala la negocieri cu Bruxelles-ul
O mai buna informare a fermierilor privind banii europeni
Agricultorii romani au pierdut competitia in marile orase
Actiunile romanesti de promovare sunt putine si confuze
