În campania electorală ARD şi USL au avut revelaţia că austeritatea nu aduce voturi şi mizează fiecare pe măsuri de stimulare a cererii (impozit mai mic pe venit, CAS redus, salariu minim majorat). Nimeni nu insistă însă pe scăderea cheltuielilor statului, astfel încât, cu ochii după creşterea economică şi efectele pozitive ale introducerii cotei unice în anul 2005, riscăm să cădem din nou în groapa ajustărilor dure, cum ni s-a întâmplat în 2010, când criza ne-a stricat panurile.
Similar, la capitolul venituri bugetare, cum FMI nu şi-a depus încă programul de guvernare pentru România, singurele surse de creştere menţionate prin programele partidelor sunt majorarea redevenţelor şi taxa pe tranzac-ţiile financiare (USL) ori colectarea mai bună a impozitelor prin… reducerea lor (ARD). Trăgând linie, ca şi în alţi ani electorali, avem două programe de guvernare care reduc exerciţiul bugetar la unul de… imaginaţie. După alegeri calculele se refac, promisiunile se ajustează.
Dacă privim în oglindă ofertele electorale, observăm că USL împinge laptele şi mierea dincolo de 2014 (mai ţine cineva minte peste un an ce ne-au promis partidele?), iar ARD insistă pe acordarea de beneficii imediate încă din 2013, firesc dacă avem în vedere că şansele sale de a da Guvernul sunt minime, iar într-o eventuală coaliţie programul de guvernare se ajustează corespunzător. Salariul minim urcă deci în viziunea ARD la 850 lei încă din ianuarie 2013, urmând să ajungă la 1.000 lei din 2015, în timp ce USL porneşte cu „handicap” (majorarea are termen limită 2016), dar ajunge să supraliciteze (1.200 lei). Cota unincă se modifică în ambele strategii de guvernare. ARD o vrea la 12% încă din 2013 (cu riscul unui gol „temporar” de 3 miliarde euro în bugetul statului, dar beneficii ulterioare amintind de efectele cotei unice din 2004).
Citeşte şi Editorial: Miza alegerilor din 2012 sau ce ar trebui să conţină programul ARD
Primesc deci mai mulţi bani atât angajaţii, cât şi companiile profitabile. USL nu modifică impozitul pe profit, dar vrea un impozit progresiv pe venit, cu plafon maxim la nivelul actual de 16%. Concret, pentru salariile mici, de până la 800 lei, impozitul scade la 8% (probabil din 2014), 12% pentru salarii cuprinse între 800 şi 1.600 lei şi 16% pentru salariile ce trec de 1.600 lei. Observăm preocuparea pentru „simetrie” (8% pentru 800 lei, 16% pentru 1.600 lei), dar, dacă USL se va ţine de cuvânt şi majorează salariul minim până la 1.200 lei în următorii 4 ani, cota de 8% rămâne fără prea mulţi clienţi. Fiscalitatea muncii e considerată de ambele părţi împovărătoare (statul ia 44,4% din fiecare salariu brut), aşa că fiecare alianţă propune reducerea CAS cu câte 5 puncte procentuale. ARD începând din 2015, USL chiar de la finalul lui 2013, gradual. TVA diferenţiază cele două oferte, ARD nu umblă la nivelul actual, USL vrea să recupereze vechiul nivel de 19% până în 2016.
De la promisiuni la realitatea…bugetară
Cu ce se va umple golul din buget lăsat de scăderea fiscalităţii? Atât stânga, cât şi dreapta şi-au amintit de impactul pozitiv al cotei unice asupra veniturilor statului după 2005, dar uită că majorarea veniturilor s-a dus în consum în contextul unor ani de boom economic şi explozie a creditării, în timp ce în criză câştigurile suplimentare alimentează preponderent economisirea.
Săptămâna trecută, economistul Florin Câţu lansa un studiu privind consolidarea fiscală care aducea prin părţile esenţiale cu promisiunile din programele celor două alianţe electorale (printre sponsorii studiului se număra Institutul de Studii Populare, o fundaţie a PDL). Cota unică în vizunea lui Câţu urma să se reducă de la 16% la 10% încă de anul viitor, TVA şi CAS-urile să scadă cu 4% în următorii doi ani. Analistul nu suflă o vorbă despre majorarea salariului minim (care atrage după sine creşteri colaterale – ajutoarele de şomaj se raportează, de pildă, la salariul minim pe economie), dar vine cu o propunere de compensare a efectelor: scăderea cheltuielilor publice cu 4% din PIB între 2013 şi 2014. În cazul programelor de guvernare ARD şi USL, ruperea din veniturile statului pentru a le oferi publicului votant se vrea compensată de încasările suplimentare din TVA (banii se duc în consum), reducerea muncii la negru (scăderea CAS va determina angajarea cu forme legale a unui număr mai mare de contributori), creşterea activităţii economice (scăderea impozitelor pe profit în viziunea ARD).
Evident, pot să apară economii şi în urma aplicării ordonanţei de urgenţă privind limitarea „cadou-rilor” electorale la 10 lei per capita de către Guvernul USL. Sau a reducerii numărului de ministere pe care o intenţionează ARD („Vor fi 16 membri ai Cabinetului, reducem numărul de ministere. Desfiinţăm mai multe ministere decât înfiinţăm”, afirma ieri Adriean Videanu). Lăsând gluma la o parte, oricine parcurge în linii mari cele două programe se întreabă dacă au şanse reale de implementare. Personal, ne îndoim. Tentativele anterioare de „stimulare a cererii” s-au izbit în mare parte de zidul FMI (urmăriţi saga TVA-ului redus la alimente). Va fi diferit în 2013, în condiţiile în care programul de privatizări e mult întârziat, majorarea salariilor bugetarilor pune presiune pe deficit încă din ianuarie, există un vârf de rambursare a datoriei publice externe de aproape 7 miliarde euro, iar multe din fondurile europene sunt blocate? „Potrivit legii responsabilităţii fiscale, orice propunere de reducere a unei taxe ar trebui compensată pe partea de venituri. În plus, România s-a angajat că va reduce în continuare deficitul bugetar în 2013, asta în condiţiile în care nişte cheltuieli cu salariile cresc încă din ianuarie (ultima etapă a refacerii salariilor bugetarilor, n.n) şi am putea vedea şi o indexare cu inflaţia a pensiilor. Există deci spaţiu destul de mic pentru reduceri de taxe. Altfel, dacă liderii de partide doreau să evalueze impactul bugetar al măsurilor pe care le propun în programele de guvernare, le puteau trimite la Consiliul Fiscal. Până acum n-am primit nimic”, spune Ionuţ Dumitru, preşedintele Consiliului Fiscal.
Impozite, dar şi cheltuieli mai mici
Scăderea fiscalităţii e bună, e o condiţie a creşterii economice. Nu poţi să te limitezi însă la scăderea impozitelor, fără să tai din cheltuieli. Altfel, vom repeta scenariul din 2005-2010. Am avut o reducere a impozitelor pe profit şi venit, care a generat creştere economică, dar autorităţile s-au gândit că e momentul să umfle şi cheltuielile statului. În momentul când a venit criza, iar veniturile au scăzut, au urmat urgent tăieri de venituri şi creşterea TVA pentru echilibrare.
Florin Câţu, analist
