Dosariada s-a incheiat lasand un gust amar naivilor si exaltatilor care sperau in reforma morala a societatii. Deconspirarile au parut de la bun inceput o manevra politica, pe principiul punct ochit, punct lovit.
Cum altfel se poate explica faptul ca marile deconspirari din randul parlamentarilor s-au redus la doar doua nume sonore: Mona Musca si Rodica Stanoiu. Ambele doamne s-au aparat cu arma patriotismului si a negarii, Stanoiu invocand chiar o asa-zisa boala la coloana care i-ar fi schimbat radical scrisul din vremea cand era turnatoare. Singurul dovedit din lotul celor 29 de parlamentari care aveau dosare la CNSAS a fost liberalul Liviu Cimpanu. In schimb, Serban Mihailescu si Mircea Cosea au fost partial spalati si, desi s-a dovedit ca au fost ofiteri acoperiti ai Securitatii, nu li s-a putut da verdict de politie politica din simplul motiv ca dosarele lor erau „incomplete”.
Felix si Dana, primii in topul colaboratorilor
Toate cazurile de deconspirari din randul politicienilor au avut un numitor comun: nerecunoasterea colaborarii, amenintarea cu justitia si justificarea ca „asa erau vremurile, nu aveai incotro”. Singurul care a iesit din acest tipar a fost Dan Voiculescu, zis si „Felix”, care a adus ca argument in apararea sa faptul ca „toti romanii au colaborat cu Securitatea”, afirmatie nuantata ulterior cu cea potrivit careia „toti oamenii de valoare au colaborat”. Desi toate cazurile au fost jenante, in primul rand prin tentativele obstinante de a edulcora raul si rolul Securitatii, se poate totusi spune ca penibilul absolut l-au atins Mona Musca si Dan Voiculescu. In contrapartida cu devoalarea turnatorilor si cu interesul mediatic pe care aceasta l-a generat, s-a situat deconspirarea unor ofiteri de Securitate, care a trecut aproape neobservata, cu exceptia unor generali ca Plesita sau Goran.
Certitudinea de intoxicare si manevra politica a fost confirmata de declaratiile fostului ofiter de Securitate Liviu Turcu. Provenind din sistem, dar avand „avantajul” disidentei, fostul securist a aruncat pe piata o lista de nume, care circulau de mult in anumite medii si a caror colaborare cu Securitatea era deja de notorietate. Scandalul provocat a parut la momentul respectiv menit doar a bloca candidatura lui Varujan Vosganian la functia de comisar european. Ceea ce partial s-a si intamplat.
Biserica si-a aparat turnatorii
Un alt moment controversat si care a fost o demonstratie in plus la cata opozitie si pasiuni genereaza subiectul a fost legat de dosarele preotilor. Polemicile asupra acestui subiect au mobilizat nu numai clasa politica, divizand-o, ci si intelectualitatea si intreaga societate in ansamblul ei. Nume cunoscute ale unor inalti ierarhi au iesit la iveala: IPS Teodosie, arhiepiscop al Tomisului, Andrei Andreicut, episcop de Alba Iulia, si chiar IPS Teoctist, despre care istoricul Stejarel Olaru afirma ca a fost cel putin agent de influenta. Un scandal aparte l-a constituit cazul parintelui Iustin Marchis, parohul bisericii Stavropoleos, care, fortat de dezvaluirile unui cotidian central, a fost obligat sa-si recunoasca colaborarea cu Securitatea.
Cu siguranta insa cel mai mare impact l-a avut deconspirarea unor intelectuali de marca sau a unor jurnalisti. Sorin Antohi, nume mare in cultura romaneasca contemporana, a recunoscut nu numai ca a semnat un angajament cu Securitatea, ci si ca si-a turnat prietenii si colegii. Blamat in special pentru intarzierea marturisirii, cazul Antohi a constituit pentru elita intelectuala un soc asemanator celui generat de Mona Musca in lumea politica.
Dosariada a dezamagit in primul rand prin ceea ce a ramas ascuns, conspirat. Este greu de conceput ca lustratul numarul unu este un jurnalist de talia lui Carol Sebastian, in timp ce dinozauri si scribi ai presei comuniste raman pitulati in spatele unor nume de cod, nedati in vileag fie pentru ca sunt inca activi, fie pentru ca sunt parte a unor interese politice. La fel cum e dificil de acceptat ca Titus Ghiorghiof, fost detinut politic, este dat ca informator, iar despre Teodor Melescanu, Ioan Mircea Pascu, Gelu Voican Voiculescu, Ilie Sarbu, Eugen Dijmarescu, Alin Teodorescu sau Viorel Hrebenciuc nu prea sunt sanse sa se afle adevarul. Cat despre campania de denigrare a unor repere ale societatii civile, purtata fie de fosti securisti, fie de tineri crescuti la scoala acestora, ea nu a facut decat sa amplifice confuzia. Dupa jumatate de an de la declansarea deconspirarilor, e clar un lucru: ceea ce am aflat este infim in raport cu ceea ce nu vom sti niciodata. Dosariada s-a incheiat asa cum a inceput, in coada de peste.
