Senatorii s-au remarcat în 2011, la fel ca în alţi ani, nu atât prin declaraţii la obiect despre problemele agendei publice, cât prin consideraţii „colaterale”, nu lipsite de umor.
România liberă vă prezintă câteva fragmente din declaraţiile parlamentarilor publicate pe site-ul Senatului şi preluate de agenţia Mediafax:
– Pupături romantice
Şerban Rădulescu (PDL): „PSD iartă trădarea PC şi se pupă romantic cu alianţa nou formată, închegând Uniunea Social Liberală. Politica românească e mereu surprinzătoare”.
– Roberta, o slabiciune personală
Adrian Ţuţuianu (PSD): Am construit declaraţia politică de astăzi în jurul persoanei doamnei Roberta Anastase. E o slăbiciune personală şi îmi asum asta. („Blocaţi uşile, închideţi balcoanele, otrăviţi fântânile! Vin românii peste PDL!”)
– O guvernare science-fiction
Emilian-Valentin Frâncu (PNL): Nu, domnilor guvernanţi şi şefi de la statistică, este ori o glumă sinistră, ori rea-voinţă, ori incompetenţă, ori aveţi o abilitate deosebită în conexarea datelor. Altfel, cum poţi să-i spui muribundului că este sănătos şi că poate să zburde afară, să facă gimnastică? Cum poţi să-i spui unui om care priveşte pe geam şi vede ploaie şi ger că nu vede bine şi că afară este soare şi plus 30o? Doar pentru că aşa spune Guvernul? („Guvernul României emite declaraţii potrivit postului de televiziune AXN science-fiction”)
Ovidiu Marian (PDL): De regulă, personajele publice se smintesc de prea mult succes. În cazul de faţă, asistăm la un fenomen ceva mai puţin obişnuit: sminteala şi „slava deşartă” pe bază de paloare. Mândria de a da cu oiştea-n gard. Domnul Crin Antonescu nu poate raporta nicio ispravă semnificativă de-a lungul crierei sale politice. Punctul ei cel mai înalt a fost ieşirea din cursă înaintea turului doi al alegerilor prezidenţiale şi căderea euforică în braţele lui Mircea Geoană. Cele douăzeci de procente cu care s-a văzut în raniţă i-au produs un soi de ebrietate sufletească, de natură să-i dinamiteze discernământul şi buna-cuviinţă. („Despre un chiulangiu periculos, dar cu mare notorietate – Crin Antonescu”)
– Luciditate
Mircea Diaconu (PNL): M-am grăbit la microfon pentru ca nu cumva să se golească şi sala – puţină cât este. Asta este! (?) Dacă citim istoria politicii româneşti – mă rog – în orice caz, în epoca modernă, interbelică măcar, putem citi şi vedea că au existat mari discursuri în Parlamentul României. Diferenţa dintre acele discursuri şi ceea ce, ca practică, ca procedură, ca să folosesc un termen local, facem astăzi este exact asta, exact doza de atenţie pe care ne-o dăm fiecare celuilalt, fiecare celui care încearcă să comunice cu ceilalţi, prin această metodă, denumită procedural „declaraţie politică”.
– Şi-un cântec vesel să cântăm
Dorel Jurcan (PDL): „Faţă de evenimentele petrecute recent pe scena politică românească, îmi vine în minte un cântecel, de altfel amuzant pentru copii, şi care transpus în context ar suna cam aşa: „În căsuţa din pădure, aveau casa PNL-işti şi PC-işti./Vine Victoraş şi spune: ?Vreau să stau şi eu aici.?”. Restul este istorie, dar din păcate o pagină plină de învăţăminte la capitolul „aşa nu!”. („USL – demagogie şi jocuri politice?”)
– Întâlnirea cu aisbergul
Adrian Ţuţuianu (PSD): Şi când mă gândesc că totul a plecat de la o banală urare de omenie? „Să trăiţi bine!?” Ce vremuri! Mai ţineţi minte? Ştiaţi de-atunci cum vor decurge lucrurile, ca un căpitan precis care nu se abate un moment de la întâlnirea cu aisbergul.
– Elogiu meseriei de hoţ
Iulian Urban (PDL): Frate român, nu-i deloc frumoasă meseria de hoţ:
– munceşti câteva ore pe săptămână? şi cu ceva noroc câştigi suficient de mult pentru toata luna;
şi aici mă refer la un salariu nesimţit de 5-10k euro?
– dacă te prinde poliţia, te duci în vacanţă la puşcărie: mâncărică, căldurică, asistenţă medicală, TV, totul plătit de fraierii de la care ai furat?
– dacă eşti împuşcat, sare toată Românica de fund în sus că vai, au împuşcat bietul hoţ?(„Despre poliţistul-erou de la Afumaţi”)
– Rugăciune pentru? Monica Macovei
Alexandru Mocanu (PDL): „Doamne, /Ajută-mă să pot spune celor puternici adevărul în faţă./Ajută-mă să nu fiu ipocrit doar pentru a câştiga aplauzele celor slabi./Dacă-mi dai noroc, nu-mi lua fericirea./Dacă-mi dai putere, nu-mi lua raţiunea./Dacă-mi dai succes, nu mă lipsi de umilinţă./Dacă-mi dai umilinţă, nu-mi lua demnitatea./(?)Învaţă-mă să-mi iubesc colegii ca pe mine însumi./Învaţă-mă să mă judec ca pe restul şi nu mă lăsa să alunec în orgoliu, disperare sau eşec./Învaţă-mă că eşecul este experienţa care precede triumful.(…) Aşa să-mi ajute Dumnezeu!” (PS: Dacă unul sau altul dintre distinşii mei colegi va spune: „Cine mai e şi acesta, că nu am auzit de el?”, cu umilinţă îi reamintesc că am fost împreună pe scenă, la Alexandria, şi nu numai, susţinându-i candidatura” („Rugăciune – pentru Monica Macovei, Cristian Preda şi Sever Voinescu”)
– Petrică, lupul şi prietenul Ponzi
Gheorghe Pop (PSD): Păcat însă că la ora reportajului, când aceştia răspundeau reporterilor, domnul ministru Botiş încă nu declarase că sistemul de pensii din România este unul piramidal şi că se creează pe baza algoritmului Ponzi, cel bine-cunoscut, după spusele ministrului. Cine o fi sau ce o fi acest Ponzi rămâne de văzut, nu ştiu cine a mai auzit această denumire până la Botiş, însă e dureros dacă e adevărat că sistemul de pensii este unul piramidal. Lucrul acesta mă face să mă gândesc, la fel, probabil, ca şi pe alţi cetăţeni împreună cu care alcătuim populaţia activă de azi, că pe viitor nu vom primi pensii dacă nu este cine să cotizeze.? („Petrică, lupul şi prietenul ?Ponzi?”)
– Soluţii de criză
Adrian Ţuţuianu (PSD): Adrian Năstase a propus drept soluţie de compromis pentru ieşirea din această dificultate ca parlamentarii să stea la balcoane, iar cetăţenii – jos, în sală. Cu toată aprecierea pentru echilibrul de care a dat întotdeauna dovadă, eu cred că de data asta e nevoie de măsuri ferme, radicale. Şi îi propun spre analiză doamnei Anastase cinci astfel de soluţii:
1. Cetăţenii care doresc să asiste la şedinţele Parlamentului vor fi legaţi de scaune. Pentru a preveni eventualele „felicitări” la adresa parlamentarilor PDL, li se va pune un căluş în gură;
2. Pentru protecţie, locul fiecărui deputat şi senator PDL va fi împrejmuit cu două rânduri de sârmă ghimpată, preferabil de culoare portocalie, preferabil de la o firmă a unui deputat sau senator PDL. Dacă nu e posibil, se acceptă şi de la UNPR, cu condiţia ca partidul domnului Oprea să renunţe la pretenţiile de a avea un om în Guvernul Boc V;
3. Sunt interzise sandviciurile, pufuleţii, grisinele, roşiile şi alte posibile „arme” de care insurgenţii de la balcoane s-ar putea folosi;
4. Scaunele parlamentarilor PDL vor fi prevăzute cu catapulte;
5. În caz că lucrurile se precipită, un elicopter de cinci stele va aştepta în permanenţă la ieşirea din Parlament să-i „ridice” pe parlamentarii PDL din braţele poporului. („Blocaţi uşile, închideţi balcoanele, otrăviţi fântânile! Vin românii peste PDL!”)
– Sindromul?orbul găinii
Toader Mocanu (PDL): Sunt consternat de modul în care aşa-zisa presă autohtonă „obiectivă şi nepărtinitoare”, precum şi partidele politice din opoziţie suferă de sindromul „orbul găinii”. („Orbul găinii în politicul românesc”)
– Buletin de Bucureşti
Iulian Urban (PDL): Ilfovul nu are prea multe spitale. De fapt, are prea puţine, ţinând cont de faptul că, dacă în statisticile oficiale populaţia judeţului este de vreo 380 000 de locuitori, în fapt suntem vreo 800 000, împreună cu bucureştenii care preferă să stea la aer curat, dar să îşi păstreze buletinul de Bucureşti, că, deh, dă rău să ai buletin de la ţară?(„Solicit organizarea unui referendum în oraşul Buftea, judeţul Ilfov”)
– Lazăr…necredinciosul
Sorin-Constantin Lazăr (PSD): Am aşteptat cu mare nerăbdare data de 1 aprilie. Plin de înfrigurare şi emoţie, număram zilele până când, în sfârşit, avea să vină această dată eliberatoare. (?) M-am gândit obsesiv, recunosc, la momentul miraculos când, pe 1 aprilie 2011, ora 00.00, România avea să iasă, în sfârşit, din criză. Părea un vis utopic şi, ca orice român de bună-credinţă, mi-am zis: dar poate totuşi este adevărat şi minunea se va produce. Aşa că am lăsat deoparte pesimismul şi statisticile supărătoare şi am aşteptat. (?) Prima „minune”? Am plătit cu 50% mai puţin pe combustibil. Adevărat, pentru jumătate de rezervor, dar cu 50% mai puţin!
Ovidiu Marian (PDL): A fost o perioadă în care Crin Antonescu era un tip mai degrabă şters, doar pletele îl mai particularizau ca pe un adolescent întârziat şi neînţeles de adulţii din jurul său. Convenţia Democrată îl instalase în fotoliul de ministru al tineretului şi sportului, o pălărie imensă pentru purtătorul de plete, probabil pe criteriul: dacă nu avem altul mai bun, merge şi ăsta. Oricum, din ipostaza de ministru nu a rămas în memoria colectivă decât aerul lui inocent şi figura adolescentină mai degrabă feciorelnică a unuia pus la locul nepotrivit. („Despre un chiulangiu periculos, dar cu mare notorietate – Crin Antonescu”)
– Crin, între virilităţi, autoritarisme şi sofisme ieftine
Ovidiu Marian (PDL): Exhibă virilităţi, autoritarisme şi trivialităţi, care însă nu se potrivesc siluetei lui mai curând inconsistente. Rică Venturiano – alias Crin Antonescu – se joacă de-a Vlad Ţepeş.Ţâfna lui are ceva neconvingător, contrafăcut, mărunt resentimentar. Nu poate fi contrazis fără să devină agresiv şi prost-crescut, se dispensează băţos de orice loialitate de partid, impune alegeri convenabile „pe liste”, trădându-şi partenerii de mai ieri, face guverne din umbră pe acelaşi principiu, se fâţâie oportun între convingeri şi declaraţii contradictorii. Ba mănâncă securişti pe pâine şi dă de pământ cu Mona Muscă, ba se bălăceşte în sofisme ieftine pentru a-l obloji pe Dan Voiculescu, ba vrea să construiască „trainic” cu UDMR, ba se luptă cu iredentismul, mirosind pârtia electorală pe care i-o poate deschide un obosit discurs naţionalist. („Despre un chiulangiu periculos, dar cu mare notorietate – Crin Antonescu”)
– Ţara fluturilor, Ţara scripcarilor, Ţara fălcilor?
Gheorghe Pop (PSD): Despre prezenţa lui Boc, Flutur şi Udrea în sâmbăta de Florii la emisiunea „Ne vedem la TVR” a doamnei Almăşan-Socaciu pot spune că a fost o regie grotescă, incapabilă să ducă de nas nici măcar un copil de grădiniţă, însă toţi şi-au jucat rolul după scenariul prescris. Locaţia emisiunii cred că a fost cel mai greu de găsit, gazda fiind, indirect, Gheorghe Flutur, întrucât emisiunea se transmitea de la Gura Humorului, judeţul Suceava. Pe ecrane am putut citi cu toţii că ne aflăm în „Ţara fluturilor”. Peiorativ sau nu, într-adevăr erau în ţara fluturilor, deoarece erau acasă la domnul Flutur. Cu siguranţă alte fiefuri pentru realizarea emisiunii nu erau bune, deoarece era strigător la cer ca emisiunea să aibă loc la Bistriţa, în „Ţara oltenilor”, sau la Braşov, în „Ţara scripcarilor”. De asemenea, nici la Arad nu cred că era bună o emisiune, realizată tocmai în „Ţara fălcilor”. („Paşte fericit! – o urare sau o constatare?”)
– Pana lui Ponta
Toader Mocanu (PDL): În concluzie, dacă nici acestea nu sunt veşti bune pentru România, atunci care? Că a rămas maşina de raliu a domnului Ponta fără benzină în mijlocul circuitului sau că a rămas maşinăria de propagandă a liberalului Crin Antonescu fără argumente şi idei de dreapta? („Care este cea mai bună veste pentru România?”)
– Lingăul politic, mult mai periculos decât lingăul bugetar!
Alexandru Mocanu (PDL): Declaraţia politică se intitulează Lingăul politic este extrem de răspândit şi mult mai periculos decât lingăul bugetar. Începe, de regulă, ca „purtător de servietă” al politicienilor cu funcţii. Combinând felurite talente „limbistice”, el promovează cu perseverenţă treaptă cu treaptă, putând ajunge – mai rar, ce-i drept, dar se întâmplă până spre vârful piramidei, locale, judeţene sau centrale, după caz („Lingăi şi maimuţe”)
– Despre imprimeurile de leopard ale lui Udrea
Ilie Sârbu (PSD): E ca şi cum i-am fi cerut Elenei Udrea să renunţe de bunăvoie la monopolul pe care îl deţinea asupra parcărilor din centrul Bucureştiului sau să nu mai considere creditul bancar uriaş o aşa povară şi să încerce să doarmă sau să renunţe, desigur, la imprimeurile leopard atunci când merge la recepţii oficiale.
– Guvernarea? Un joc de poker ilegal
Ilie Sârbu (PSD): Guvernul Boc IV, alături de PDL şi în frunte cu preşedintele-jucător, seamănă perfect cu un joc ilegal de poker ce se desfăşoară chiar în văzul lumii. Un joc pe bani grei, înlesnit de autorităţi, blamat de oamenii de rând, în care manevrele, interesul personal şi măsluirea au ajuns singurele intenţii. În afara jocului de poker însă se află Emil Boc: când nu e popa prostu?, rămâne jolly joker-ul din macao românesc! Dar jokerul are şi el valoarea lui, poate înlocui orice carte de exemplu?Desigur, nu are importanţa asului de la poker şi n-ar putea substitui dama de frunză, dar poate înlocui alte dame şi juveţi.
– O viză pentru Botswana?
Viorel Arcaş (PSD): Nu este nicio glumă. În următoarea perioadă, probabil, românii se vor înghesui să ceară viză de lucru în Botswana, în Gabon sau în Trinidad-Tobago. Acolo se trăieşte mai bine decât în România. Studiul anual al „Global Finance?” privind gradul de bogăţie/ sărăcie al ţărilor lumii, luând în calcul puterea de cumpărare medie a unui locuitor al ţării respective, dat recent publicităţii, a stabilit că România ocupă, în acest clasament, locul 68. Şi că mult înaintea sa se situează Botswana – locul 58, Gabon – locul 55, Trinidad-Tobago – locul 43. („Noul imn al Românilor: ?Vreau să trăiesc în Botswana!?”)
– Full de aşi cu popa-n coadă, nu?
Sorin-Constantin Lazăr (PSD): Dacă stai bine şi te uiţi la aceste personaje ce împart cu nonşalanţă destinele românilor, care trasează viitorul fără niciun scrupul, afectând multe generaţii de aici încolo, ai de multe ori impresia că ai nimerit în „Star Trek” – Bătălia de pe Klingon. De la reptilianul care se află în fruntea găştii şi până la ultimul aprod, toţi sunt croiţi pe modelul „scopul scuză mijloacele”, încât până şi lui Machiavelli nu i-ar veni să creadă că şi-a găsit aşa discipoli, care să-i aplice ad litteram controversata-i teză. (?)Şi tot aşa, variaţiuni pe aceeaşi temă, cu o ţară mai pârjolită decât după atacurile turcilor şi cu români din ce în ce mai cocoşaţi, care, într-un final, or să-şi strângă cureaua în jurul gâtului. Cu atât mai bine pentru puterea care va cheltui mai puţini bani pe pachete şi-şi va bate mai puţin capul la împărţirea colegiilor. Până la urmă, full de aşi cu popa-n coadă, nu? („Full de aşi cu popa-n coadă”
– Cromatică parlamentară
Gavril Mîrza (PSD): A încercat întâi o schimbare a cromaticii, de la portocaliu la verde, la fel ca ciobanul care pusese ochelari albaştri caprelor condamnate să pască iarbă uscată, doar, doar li s-o părea verde şi proaspătă. Nu a mers! Sub volănaşele verzulii, băbătia portocalie se vedea tot umflată şi puhavă, prea hăpăise din buzunarul pensionarilor, al bugetarilor, al mamelor, al persoanelor cu nevoi speciale şi al atâtor altora. I-ar fi plăcut decoratorului de „Mării” o pălărie mare, trasă bine peste obrazul hâd al manechinului ce trebuia trezit la viaţă, cu volănaşe de ONG-uri, sindicate şi persoane fizice, bine apretate cu promisiuni preelectorale, numai bune de aruncat în lada de vechituri la vremea postelectorală. („Mişcarea populară – ?o Mărie? PDL-istă cu altă pălărie”)
– Chelnerul cu master
Iulian Urban (PDL): Suntem o ţară cu milioane de absolvenţi proveniţi din universităţi mai mult sau mai puţin obscure, simpli posesori de maculatură pe care stă tipărit cu litere de-o şchioapă ?”licenţiat în?”. În schimb, nu avem tineri capabili să facă diferenţa între necesitatea accederii într-o facultate şi cea a găsirii unui loc de muncă. Nu înţeleg de ce mulţi nu acceptă că munca nu e ruşinoasă. Au dispărut şcolile de meserii, în schimb fac covrigi şi prăjituri fete şi băieţi cu facultate, ne serveşte la masă un chelner cu master, iar la vase găsim o fetişcană ce visează să facă doctoratul.
– Chimie
Minerva Boitan (PNL): Deprins să spele eprubetele mâzgălite ba de roşul comunist, ba de portocaliul democrat-liberal ori de verdele udemerist, domnul ministru Funeriu i-a transformat, aidoma unui alchimist din alte vremuri, pe toţi cei ce au tangenţă cu învăţământul românesc în adevărate substanţe amorfe, când insipide, când inodore, pe care uneori le îngheaţă în săli neîncălzite, alteori le topeşte prin valoarea salariilor sau le volatilizează, făcându-le să dispară, evident, din branşă. Totul, după inspiraţia de moment a laboratorului. („Eprubetele ministrului Funeriu”)
– Oaia ce-a mâncat-o lupul/A format cu el un cuplu!
Alexandru Mocanu: „Partea I: Cuplul. Prin anii ?70, inegalabilul Marin Sorescu a publicat poezia intitulată „Perechea”. Abia acum am realizat ce premoniţie formidabilă a avut maestrul când a scris că lupul a format cu oaia un cuplu. Poetul n-a spus cine este lupul şi cine este oaia, dar astăzi vedem bine că lupul – PSD a format un cuplu cu oaia – PNL! Vă amintiţi poezia? Iat-o într-o variantă, să-i zicem, contemporană: „Oaia ce-a mâncat-o lupul/A format cu el un cuplu./Şi-au rămas, un lup şi-o oaie,/De povestea lumii-n ploaie./- Cum s-a-ntâmplat de te-a luat,/Crine dragă?/- M-a mâncat./- Victore, cum de-ai putut/Să mânci Crinul?/- Mi-a plăcut./Oaia ce-a mâncat-o lupul/A format cu el un cuplu.” („Cuplul şi şutul în fund?”)
– Vara nu-i ca iarna PDL?
Iulian Bădescu (PSD): Dacă tot mai e puţin şi folosim în loc de stemă sigla PDL, de ce să nu se ia grabnic măsura să se scrie şi pe cauciucurile de iarnă acelaşi lucru? Până la urmă, „RMA Severe Snow Conditions Rated” sună sec şi nici măcar nu e neaoş românesc, stârnind confuzii. Gândiţi-vă ce frumos şi clar ar suna „PDL”. Aşa, am da şi Cezarului ce-i al Cezarului, oferindu-ne mulţumirea sinceră pentru actualii guvernanţi, ce au învăţat de mici că nu te joci cu iarna. Iar dacă bocancii lor atât de puternici intră în orice, de ce nu ar face-o şi cauciucurile?
