Aproape că ne‑am obişnuit ca pe ordinea de zi a celor două Camere să existe zeci, chiar şi peste o sută de proiecte. Multe din ele sunt adoptate pe bandă rulantă, fără nici un fel de dezbatere în plen, iar majoritatea senatorilor sau deputaţilor nici măcar nu citesc proiectul de lege sau, măcar, raportul întocmit de comisia de specialitate. Sunt de notorietate imaginile cu liderii grupurilor arătând, cu degetul în sus sau în jos, cum trebuie să voteze aleşii. Practic, singurul loc în care proiectele sunt discutate mai aplicat sunt comisiile, dar şi acolo dezbaterile se ţin, de multe ori, în prezenţa unui număr redus de parlamentari, prin metoda delegării.
Această situaţie, binecunoscută de altfel, este agravată în această sesiune de greva reprezentanţilor opoziţiei, grevă care, în loc să-i mobilizeze pe parlamentarii puterii, îi ţin parcă şi mai departe de sălile comisiilor şi de plen. Să ne amintim doar situaţia de marţi, când deputaţii au reuşit să se pronunţe pe ridicarea imunităţii deputatului Mihail Boldea după mai multe apeluri nominale şi doar după ce câţiva deputaţi ai opoziţiei au spart greva şi le-au dat o mână de ajutor.
Zeci de adoptări tacite
La o privire pe ordinea de zi a şedinţelor de plen ale Senatului din datele de 27 februarie, 5 martie şi 19 martie, identificăm nu mai puţin de 26 de proiecte de legi şi propuneri legislative adoptate tacit. Adică, fără nici o dezbatere. Printre ele, şi Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 101/2011 prin care au fost stabilite condiţiile în care să fie vândute unele imobile din proprietatea Regiei Autonome „Administraţia Patrimoniului Protocolului de Stat”. Soarta tuturor acestor proiecte va fi tranşată de Camera Deputaţilor.
În mod simetric, doar dacă ne uităm la ordinea de zi din 19 martie a Senatului, găsim că din 50 de proiecte 23 au venit de la Camera Deputaţilor tot cu adoptare tacită. Cu alte cuvinte, dacă ar contoriza cineva toate proiectele şi le-ar urmări traseul legislativ, sunt şanse mari să constatăm că aproape jumătate din proiecte sunt adoptate sau respinse doar prin votul unei singure Camere, cealaltă având rolul de a mai „ţine” un pic proiectul pe loc.
Patru, şase sau chiar opt ani vechime
Tot pe ordinea de zi a Senatului din 19 martie, găsim un proiect de modificare şi completare a art. 170 din Legea învăţământului nr. 84/1995. Dincolo de faptul că iniţiativa a fost depusă la Parlament pe 30 august 2004 şi că din noiembrie 2004 se află la Senat, trebuie spus că legea pe care îşi propuneau iniţiatorii să o modifice a fost abrogată în ianuarie 2011 (când a intrat în vigoare Legea Educaţiei marca Funeriu).
Similar, la Camera Deputaţilor, este încă netranşat un proiect al Guvernului Adrian Năstase privind Arhivele Naţionale. Depus la Parlament în septembrie 2004, proiectul se află de atunci în fişetele Comisiei pentru cultură. Şi nu este singurul proiect cu vechime de la Cameră. Tot aici găsim propunerea legislativă privind autorizarea interceptării comunicaţiilor în activităţile de realizare a securităţii naţionale (din aprilie 2006), proiectul Legii meşteşugarilor (din iunie 2007), proiectul legii privind statutul ofiţerilor de informaţii (din octombrie 2007) şi lista poate continua.
Cazul legii confiscării extinse a averilor
Conceput pentru a transpune o directivă europeană din 2005 şi pentru a răspunde aşteptărilor oficialilor UE şi investitorilor străini, în special celor americani, proiectul de modificare a Codului Penal a fost depus în iulie 2011. A ajuns la Camera Deputaţilor la sfârşitul lui decembrie 2011, iar în şedinţa de luni a fost adoptat pe articole. Votul final trebuia dat marţi, dar nu s-a întâmplat acest lucru, aşa că proiectul apare pe ordinea de zi a săptămânii viitoare, dar de abia la punctul 68.
Adoptarea acestei legi ar avea însă, în acest moment, mai mult o însemnătate simbolică, deoarece este practic vorba de o modificare adusă Codului Penal care va intra în vigoare în 2013.
