Partidul lui Emil Boc a ajuns la 12%, potrivit unui sondaj IPP, mai puţin de jumătate din voturile obţinute în 2008. Nici preşedintele Traian Băsescu nu mai are sprijinul românilor, 65% din aceştia declarându-se de acord cu demiterea lui.
Creditat cu circa 35% din încrederea publicului şi pe fondul victoriei lui Traian Băsescu la prezidenţiale (50,33% din voturi faţă de 49,66% Mircea Geoană), PDL începuse anul 2010 în forţă. Nevoia unei majorităţi parlamentare mai so¬lide decât cea oferită de alianţa cu UDMR şi celelalte minorităţi a arătat un PDL în plină expansiune. În numai câteva luni, democrat-liberalii au reuşit să smulgă partidelor de opoziţie PSD şi PNL şi să ataşeze coaliţiei de guvernare mai mult de 30 de parlamentari (24, acum în UNPR).
Ascensiunea politică a PDL nu a fost însă de durată. În februarie, o delegaţie a FMI recomanda îngheţarea salariilor bugetarilor, eliminarea pensiilor de boală acordate incorect, reducerea cheltuielilor cu bunurile şi serviciile etc., fără să găsească ecou în birourile miniştrilor de la Bucureşti. Politizarea excesivă a administraţiei, aplicarea deficitară a Legii salarizării unice şi mai ales anunţul preşedintelui Traian Băsescu de la 6 mai privind tăierea salariilor cu 25% şi tăierea pensiilor cu 15% au afectat profund credibilitatea PDL, mai ales că percepţia generală a fost că lipsa reformelor a dus la necesitatea unor măsuri atât de dure.
Când a început căderea abruptă
În iunie, partidul înregistra deja în jur de 17-20 de procente, adică cu 10% mai puţin decât la începutul anului. Dar marile stângăcii în aplicarea şi comunicarea acestor măsuri şi a celor care au urmat au erodat suplimentar încrederea publicului în liberal-democraţi.
Cel puţin asta reiese din sondajul Institutului de Politici Publice (IPP) dat publicităţii joi, care cotează partidul de guvernământ la doar 12% intenţie de vot, PNL la 26%, iar PSD la 40%. Deşi extrem de îngrijorătoare, cifrele nu sunt surprinzătoare pentru cei vizaţi, întrucât ins¬titutele de casă ale partidelor deţin date asemănătoare, pe care însă nu le-au furnizat oficial mass-media. Astfel, într-o cercetare internă, PDL se situează la 15%, în timp ce PSD are 30%, au declarat surse din Modrogan pentru România Liberă.
Scăderea în trepte a PDL este perfect logică, în opinia lui Adrian Moraru, coordonatorul cercetării IPP. „Tăierile lui Boc, măsurile nepopulare nu se decontează a doua zi după ce au fost anunţate. Există nişte limitări şi nişte markere ale cercetării. Pe de altă parte, în România foarte puţini oameni au conştientizat criza, cei mai mulţi convingându-se că ea există numai după ce au fost atinşi de efectele ei. Ca atare, este oarecum normal ca abia acum PDL să scadă dramatic în sondaje, iar eu cred că o să mai tot scadă”, ne-a declarat Moraru. Despre creşterea spectaculoasă a PSD şi PNL, direc¬torul IPP spune că nu este reală, ci doar „conjuncturală”. „Ei au crescut pe fondul scăderii PDL, nu pentru că au convins. Oricum, un sondaj nu trebuie luat ca un verdict final. Până la alegeri se poate întâmpla orice”, adaugă Moraru.
În cercetarea sa, surprinzătoare sunt cifrele obţinute de nou-înfiinţată UNPR (7%) şi PRM (5%), care propulsează cele două partide în liga celor cu şanse de a intra în Parlament. Sondajul IPP Data Research a fost realizat în perioada 9-16 iulie 2010 pe un eşantion de 1.040 de persoane cu vârsta peste 18 ani. Eroarea tolerată este de +/-3%.
PDL plăteşte pentru păcatele Guvernului
Directorul Centrului Român pentru Politici Europene, Cristian Ghinea, spune că Guvernul Boc plăteşte costuri politice pentru o serie întreagă de măsuri nepopulare, unele necesare, iar altele greşite. „Este firesc ca într-o perioadă de criză Guvernul să ia măsuri de austeritate, dar există şi costuri politice ne-necesare, care vin din incoerenţa unor politici, din bâlbe, din comunicarea foarte proastă a unor măsuri”, spune el. „Mulţi dintre cei care s-au răzgândit în privinţa PDL sunt enervaţi mai degrabă de acest fel de greşeli”, spune el. Reprezentantul CRPE crede că PDL nu poate decât să încerce să recupereze terenul pierdut în următorii doi ani, dar că acest lucru nu este posibil decât prin sancţionarea miniştrilor ineficienţi şi prin reducerea cu adevărat a cheltuielor din administraţie. De aceeaşi părere este şi democrat-liberalul Cristian Preda, unul dintre contestatarii politicilor Guvernului Boc. „Cred că acum este nevoie de un alt guvern, pentru că acest Executiv nu mai convinge pe nimeni”, susţine europarlamentarul PDL. În rândurile partidului există însă şi contestatari ai sondajelor. „Nu vreau să comentez sondajele de vară”, a răspuns sec vicepreşedintele PDL Gheorghe Flutur. Nici liderul senatorilor pedelişti nu crede în cifrele IPP, el invocând realitatea din teren, adică modul pozitiv în care cetăţenii din colegiul său percep măsurile de austeritate.
Preşedintele Băsescu, taxat pentru greşelile Guvernului
Tot din cercetarea IPP reiese că şi preşedintele Traian Băsescu a pierdut susţinerea alegătorilor săi, 65% din cetăţeni declarând că ar vota pentru demi¬te¬rea lui dacă s-ar organiza un referendum.
Cristian Ghinea crede că Emil Boc şi Cabinetul său sunt de vină pentru asta: „Imaginea preşedintelui este congruentă cu imaginea Guvernului, iar percepţia publică este că Guvernul Boc se bazează în Parlament pe o majoritate prezidenţială, şi nu pe o majoritate în jurul PDL”.
CÂND A PIERDUT TEREN GUVERNUL DOMINAT DE PDL
1 ianuarie 2010 – Se aplică Legea salarizării unitare, ceea ce înseamnă pierderea unor salarii de merit, sporuri de antenă, tichete cadou şi ore suplimentare.
12 februarie 2010 – Ministrul Finanţelor, Sebastian Vlădescu, spune că toate pensiile ar trebui impozitate. Premierul infirmă pentru pensiile sub 1.000 lei.
19 februarie 2010 – Ministrul Muncii, Mihai Şeitan, declară că, din 2011, „copiii vor primi alocaţiile în funcţie de veniturile părinţilor”, intenţie retractată după câteva zile.
23 aprilie – Surse guvernamentale declară vor trebui concediaţi 60.000 de bugetari. Finanţele vorbeau în ianuarie de 100.000 contrazise de Boc.
6 mai 2010 – Preşedintele Băsescu anunţă reducerea salariilor bugetarilor cu 25% şi a pensiilor cu 15% de la 1 iunie.
7 iunie – După luni de vorbit, Guvernul Boc îşi asumă răpunderea în Parlament pe un proiect de lege privind recalcularea pensiilor speciale şi este angajată răspunderea pe scăderea salariilor şi a pensiilor.
15 iunie – Guvernul Boc trece cu greu de moţiunea PSD-PNL; parlamentari PDL votează împotriva propriului Guvern.
26 iunie – Constrâns de CCR, care a interzis scăderea pensiilor cu 15%, Guvernul măreşte TVA la 24%, deşi la învestire premierul dădea asigurări că taxa rămâne nemodificată.
7 iulie – Premierul Emil Boc anunţă reducerea numărului secretarilor de stat, pentru a se dovedi ulterior că unii doar au fost mutaţi de la un minister la altul.
8 iulie – preşedintele Băsescu spune că nu este un susţinător al creşterii TVA şi că ar trebui, în schimb, impozitate toate pensiile.
iunie – iulie 2010 – Inundaţiile au pus la încercare capacitatea Guvernului Boc de a gestiona situaţiile de urgenţă. Au fost afectate 37 de judeţe şi peste o mie de case.
