Îndecembrie 2007, Sorin Frunzăverde a denunţat fuziunea dintre Partidul Democrat şi Partidul Liberal-Democrat drept un „melanj penibil” dintre doctrina creştin-democrată şi cea liberală, el militând pentru puritatate doctrinară în sensul asumării integrale a creştin-democraţiei. Ulterior şi-a menţinut criticile la adresa liberalismului, intrând în polemică cu aripa liberală a partidului – aripa Stoica – şi criticând măsurile de austeritate ale guvernului Boc pe temeiul că doctrina populară are o importantă componentă socială. Din acest motiv, afirmaţia sa că se vede pe sine „construind dreapta modernă alături de Crin Antonescu” nu este credibilă. Pe de o parte Frunzăverde a fost un adversar constant al liberalismului, iar pe de alta, nu este limpede cum se poate construi dreapta modernă în echipă cu socialistul Victor Ponta şi cu Dan Voiculescu.
Descentralizare sau feudalizare?
Frunzăverde a adus două argumente pentru trecerea sa la USL. Preşedintele Consiliului Judeţean Caraş-Severin că a amintit că a solicitat „descentralizarea resursei financiare” şi a denunţat „concentrarea excesivă a resurselor financiare la centru”. O hartă publicată ieri de „Gândul” care prezintă raportul în care judeţele contribuie şi, respectiv, beneficiază de fondurile la buget arată însă judeţul Caraş-Severin este, cu 118,7% unul dintre beneficiarii bugetului central al statului în comparaţie cu Clujul, de exemplu, care, cu 46% este contributor net. În aceste condiţii, argumentul lui Frunzăverde se dovedeşte a fi un mesaj codat care ascunde o altă nemulţumire: puterea politică reală ar trebui să respecte subsidiaritatea şi să fie distribuită baronilor locali, nu reţinută la centru. Când Frunzăverde denunţă centralizarea, ţinta atacurilor sunt de fapt liderii PDL de la Bucureşti, în primul rând Emil Boc şi Traian Băsescu. Faptul că Frunzăverde susţine că nu a vorbit nici cu Boc, nici cu Băsescu dar că a vorbit în schimb cu Ungureanu dovedeşte că relaţiile dintre el şi cei doi erau deteriorate până la rupere.
Atac la DNA
Al doilea argument adus de Frunzăverde a reprezentat de fapt un atac direct la adresa lui Traian Băsescu fără însă a-l numi. El a denunţat „statul poliţienesc care sufocă orice comunitate şi sufocă economic România” în care „ţi-e frică să mai vorbeşti la telefon şi nu este exclus să fii ascultat ambiental oriunde ai vorbi”. Această acuzaţie are o ţintă foarte explicită: anticorupţia. Frunzăverde îmbrăţişează teza USL potrivit căreia DNA este arma politică a lui Traian Băsescu care o utilizează discreţionar pentru a-şi intimida şi suprima adversarii. Când Frunzăverde susţine că anticorupţia sufocă economia, el îndeamnă în mod deschis la revenirea la relaţiile economice clientelare din perioada de dinaintea aderării la UE, adică din perioada pre-Băsescu-Macovei. Numele lui Frunzăverde – poreclit „Ayatollahul” – a fost evocat, mai ales în presa locală, în legătură cu afacerea Moldomin-Cătălin Şerban (fostul vicepreşedinte al Curţii de Apel Timişoara arestat de DNA pentru corupţie, dar nu există vreo probă că numele său apare şi în dosar.
Cine îl va urma?
Marţi seara au apărut o serie de zvonuri în lanţ potrivit cărora Elena Udrea, Anca Boagiu, Roberta Anastase, Mihai Stănişoară sau George Scripcaru l-ar fi urmat pe Frunzăverde. Ulterior au dezminţit cu toţii, ceea ce sugerează fie degringoladă şi panică la vârful PDL, fie o tentativă de destabilizare. Mai multe voci din partid asociate cu „aripa Blaga” au cerut fie demisia lui Emil Boc (Mihaela Popa), fie congres extraordinar (Vasile Gherasim) fie „o nouă conducere mai puternică” (Cezar Preda). Chiar şi Cristian Preda a admis că „autoritatea politică din sânul partidului e în criză”. Emil Boc a încercat ieri să apară ca un lider ferm şi l-a acuzat pe Frunzăverde că „a abandonat şi a trădat crezurile pedeliste” şi a dezminţit că ar mai fi şi alte plecări. Cu toate acestea, la vârful PDL domneşte confuzia, iar mesajul lui Frunzăverde pentru „colegii care nu sunt de acord cum este condusă România” este tare şi clar: Dacă treceţi în tabăra cealaltă vă scăpaţi pielea politică şi împreună vom construi un viitor fără DNA în care vom prospera cu toţii.
