Previzibil, preşedintele şi prim-ministrul nu au ajuns ieri la niciun acord privind reprezentarea la summit-ul de vară de pe 28 iunie. Între timp, la Bruxelles şi Paris au apărut propuneri noi privind uniunea politică, fiscală şi bancară care vor fi discutate la summit. Cum uniune politică înseamnă cedare de suveranitate, se naşte întrebarea care dintre instituţiile statului au dreptul să negocieze cedările de suveranitate şi care sunt planurile lui Victor Ponta?
Dacă săptămâna trecută era vorba numai de o declaraţie de intenţii a cancelarului german Angela Merkel exprimată într-un interviu acordat canalului de televiziune ARD, de ieri este oficial: Preşedintele Comisiei Europene, Jose Manuel Barroso a anunţat că la Consiliul European de pe 28-29 iunie va prezenta un plan pentru o „uniune politică”, care, prin definiţie, presupune învestirea instituţiilor europene, în primul rând a Comisiei, cu puteri sporite în domeniile fiscal şi bugetar ale statelor membre, cea mai importantă cedare de suveranitate din istoria Uniunii.
Planul lui Barroso vine după ce la sfârşitul lunii mai, liderii europeni îl însărcinaseră pe preşedintele Consiliului European, Herman van Rompuy, să alcătuiască un plan de integrare economică aprofundată care ar putea face obiectul unui alt tratat interguvernamental, care va presupune, din nou, cedare de suveranitate.
În sfârşit, tot ieri, în Financial Times, preşedintele Franţei, François Hollande, a făcut publică agenda Franţei la acest summit. Parisul doreşte să pună băncile din zona euro sub supravegherea Băncii Centrale Europene care să aibă acces direct la fondul european de salvare de 500 de miliarde de euro pentru a putea recapitaliza băncile ce ar urma să fie lovite de criză, o măsură căreia Germania i se opune. Chestiunea nu este lipsită de interes nici pentru România, care are, după spusele consilierului onorific al lui Ponta, Daniel Dăianu, „o economie excesiv de euroizată” şi unde toate băncile importante sunt din zona euro.
Nu poate fi mai limpede că acestea sunt temele care se vor afla pe agenda summit-ului la care preşedintele şi premierul se luptă să participe şi nu poate fi mai limpede că cedarea de suveranitate către Comisie va fi una dintre cele mai aprinse dintre aceste teme de discuţii. Se ridică astfel întrebarea cine este îndreptăţit de Constituţia României să negocieze cedarea de suveranitate? În capitolul despre integrarea europeană din Constituţie nu se precizează, dar se precizează că printre atribuţiile preşedintelui se află şi acela de a încheia tratate. De aici decurge firesc că la un Consiliu European la care se discută despre un nou tratat, reprezentantul României ar trebui să fie preşedintele, aşa cum s-a întâmplat şi cu Tratatul de la Lisabona şi cu Tratatul Fiscal. Este adevărat că atât Traian Băsescu cât şi premierul Tăriceanu au participat la ceremonia semnării atât a Tratatului de Aderare la UE în 2005, cât şi la aceea a semnării Tratatului de la Lisabona in 2007, precedentele două cedări de suveranitate, dar Tăriceanu nu a încercat niciodată să îl îndepărteze pe Băsescu din procesul care a dus la încheierea acestor tratate. De ce vrea să o facă Ponta? Întrebarea este cu atât mai legitimă cu cât nici prim ministrul Ponta, nici ministrul de Externe Marga şi nici USL nu au luat o poziţie oficială sau măcar publică faţă de propunerile de uniune politică, fiscală şi bancară preconizată. Care sunt de fapt planurile lui Ponta şi de ce vrea să-l îndepărteze din calea sa pe Traian Băsescu?
