Şedinţa de ieri a Parlamentului în care judecătorii Curţii Constituţionale au citit decizia de invalidare a referendumului – şi care trebuia să fie doar o simplă formalitate – s-a dovedit în realitate plină de tensiuni. Liberalii au exercitat presiuni asupra social-democraţilor ca USL să amâne, chiar şi cu încălcarea legii, îndeplinirea obligaţiilor prevăzute de Constituţie. În cele din urmă însă, parlamentarii puterii au îndeplinit procedura, iar Traian Băsescu a primit cale liberă pentru întoarcerea la Cotroceni. În condiţiile în care era clar că nu mai au soluţii, se naşte întrebarea: de ce au simţit parlamentarii puterii nevoia să facă tot acest circ care risca să decredibilizeze şi mai mult România pe plan extern? Răspunsul: a fost un exerciţiu de imagine al USL în faţa electoratului care a votat pentru demiterea preşedintelui.
Într-o încercare disperată de a amâna inevitabilul, adică reîntoarcerea la Cotroceni a lui Traian Băsescu, reprezentanţii USL au fost cât pe ce să atingă o nouă performanţă: plasarea în afara oricăror reguli constituţionale printr-un refuz de a lua act de decizia CCR. Evident că un astfel de comportament al actualei puteri nu ar fi făcut decât să accentueze criticile partenerilor occidentali şi îndoiala că România este un stat de drept, cu o democraţie consolidată.
Încălcarea Constituţiei, reproşată preşedintelui Traian Băsescu (şi invocată ca motiv determinant al suspendării), dar şi boicotul (reproşat tot lui Traian Băsescu şi democrat-liberalilor în legătură cu referendumul din 29 iulie) au căpătat ieri noi înţelesuri pentru liberali. Profund nemul-ţu-miţi că judecătorii Curţii Constituţionale au ţinut mai mult cont de prevederile Consti-tuţiei şi ale legilor, şi mai puţin de dorinţa lor de a-l înlătura cu orice preţ pe Traian Băsescu, liberalii au decis ieri inimaginabilul: Parlamentul să încalce regulile constituţionale refuzând să îndeplinească procedura formală de a lua act de decizia CCR. Iar la demersul PNL s-au raliat, pentru scurt timp, şi social-democraţii.
Faţă de încercările precedente de a interpreta legile şi a manipula procedurile astfel încât să-şi îndeplinească scopul, cu orice preţ, de data aceasta reprezen-tanţii USL au părut decişi să nu mai păstreze nici măcar aparenţele. Nu de alta, dar în primele ore de discuţii şi amânări, au pus făţiş tunurile pe judecătorii Curţii Constituţio-nale şi, sub pretextul că reprezintă voinţa celor care au votat pentru demiterea lui Traian Băsescu, au decis că Parlamentul este deasupra oricăror reguli şi instituţii. Pentru aproape trei ore, separaţia puterilor în stat a devenit, aşadar, graţie jocului USL, doar o vorbă goală.
Decizia CCR este ilegală, iar Parlamentul trebuie să o corecteze?!
Dacă din punct de vedere legal, acţiunea lor nu avea nici un fel de acoperire, liberalii, dar şi unii social-democraţi s-au grăbit la microfoane să-şi justifice politic demersul. Cum au încercat ei să justifice ceea ce era evident că nu poate fi justificat? „Decizia Curţii este nedreaptă şi departe de spiritul Constituţiei”, iar parlamentarii USL „sunt îngrijoraţi că ce a făcut CCR este în afara legii” (deputatul PNL Eugen Nicolăescu). Sau: „Parlamentul este abilitat prin Constituţie, este instanţa supremă, el poate lua decizia finală”, drept pentru care Legislativul ar trebui „să corecteze” decizia CCR (preşedintele de onoare al PSD, Ion Iliescu). Sau: „Nu particip la şedinţă (…) atât timp cât unii judecători ai CCR sunt acuzaţi de grave probleme şi nu-şi clarifică acest lucru. Mă refer în primul rând la doamna Aspazia Cojocaru şi la domnul preşedinte al CCR” (vicepreşedintele PNL Radu Ruşanu). Iar acestea sunt doar câteva exemple. Partituri asemănătoare au servit presei, pe diferite tonuri, şi Ioan Ghişe, Mihăiţă Calimente, dar şi unii parlamentari ai PSD, precum Victor Socaciu.
Evident, toate aceste declaraţii s-au plasat în contradicţie flagrantă cu cele de săptămâna trecută, când reprezentanţii USL spuneau că vor respecta decizia CCR chiar dacă aceasta nu le va fi pe plac.
Raport la raport…
În prima fază, liberalii au decis să boicoteze şedinţa celor două Camere convocată special pentru ca Parlamentul să ia act de decizia Curţii Constituţionale şi să încheie, astfel, procedura suspendării preşedintelui Traian Băsescu. Cum partenerii lor de Uniune au avut grijă să-şi justifice boicotul invocând votul celor aproape 7,5 milioane de români care s-au pronunţat în favoarea demiterii, social-demo-craţii s-au văzut în corzi. Iar într-o astfel de situaţie nu au avut decât să spună că sunt şi ei solidari cu cei care au votat şi, prin urmare, că nu participă la şedinţa de plen.
Ulterior, după mai multe rânduri de discuţii şi după ce premierul Victor Ponta le-a fi trimis din Africa de Sud (unde participă la Congresul Internaţionalei Socialiste) sms-uri de mobilizare, social-democraţii au revenit asupra deciziei şi au semnat condica de participare la şedinţă.
Chiar şi când a fost întrunit cvorumul liberalii au formulat, prin intermediul senatorului Ioan Ghişe, propunerea de a fi amânată şedinţa cu două zile. Ce ar fi trebuit să se întâmple în acest timp? Ca judecătorii CCR să vină şi cu un raport (ataşat la decizia deja publicată), iar acesta să fie dezbătut de comisiile juridice, care să întocmească, la rândul lor, un raport. Adică, raport la raport, iar Parlamentul să decidă „calea de urmat”.
Ce ar fi putut obţine liberalii prin toată această încercare halucinantă de tergiversare? Nimic concret. Doar să acrediteze public ideea că ei sunt dispuşi să facă orice pentru „binele” milioanelor care au venit la urne şi care l-ar dori demis pe Traian Băsescu.
De precizat că parlamentarii UDMR, UNPR şi ai minorităţilor naţionale nu au îmbrăţişat ideea boicotării şedinţei de plen.
