Cine zicea ca britanicii sunt plicticosi? O serie de scandaluri guvernamentale, izbucnite saptamana aceasta in presa insulara, dovedesc ca, cel putin in ceea ce ii priveste pe politicieni, britanicii ofera atat adrenalina, cat si divertisment.
Criminali si violatori eliberati
Incepand din 1999, autoritatile britanice au eliberat din inchisoare nu mai putin de 1023 de infractori condamnati pentru simplul motiv ca erau straini. In loc sa declanseze procedurile de expulzare, Whitehall (termenul generic pentru guvernul britanic) i-a lasat pe acestia sa hoinareasca nestingheriti prin regatul Majestatii Sale. Dintre ei, Ministerul de Interne nu poate da socoteala decat de soarta a 107. Despre restul de 916 nimeni nu stie nimic.
Lucrurile sunt de doua ori grave. Mai intai, pentru ca printre cei eliberati se numara trei asasini, noua violatori si cinci pedofili care, cu totii, au disparut. Pe lista mai figureaza alte sapte persoane condamnate pentru infractiuni sexuale, 41 de spargatori, 20 de traficanti de droguri, indivizi condamnati pentru trafic de persoane, agresiune, omor sau rapire. In al doilea rand, intr-o vreme in care lupta impotriva terorismului ocupa un loc prioritar in politica guvernelor lumii si mai ales in cea a guvernului de la Londra, pe teritoriul britanic s-ar putea afla 58 de criminali irakieni, 45 pakistanezi, 48 somalezi, 42 algerieni, 59 nigerieni, 175 jamaicani si 50 irlandezi despre care Ministerul de Interne nu are nici o informatie. Ministrul de Interne, Charles Clarke, a recunoscut ca a aflat de aceasta „scapare” a sistemului din toamna anului trecut si afirma ca in preajma Craciunului s-a oferit sa demisioneze, dar premierul Tony Blair i-a respins cererea. Cu toate acestea, atat ministrul de Interne al cabinetului conservator din umbra, David Davis, cat si fostul lider conservator si ministru de Interne Michael Howard i-au cerut demisia, sustinand ca pozitia lui este imposibil de aparat.
Vicepremierul si blonda
Celalalt scandal care tine pagina intai a presei britanice a izbucnit miercuri, cand tabloidul de stanga Daily Mirror l-a acuzat, intr-un material insotit de fotografii savuroase, pe vicepremierul John Prescott, 67 de ani, ca a avut o aventura cu secretara sa, Tracy Temple. Temple, o blonda frusta logodita cu un sofer de camion, trebuie ca a fost sedusa de stilul direct, unii ar spune din topor, al lui Prescott. Vicepremierul a recunoscut ca Temple i-a fost amanta vreme de doi ani si i-a cerut scuze sotiei sale, Pauline.
Fiul unui muncitor feroviar, fost ospatar pe vapor (o fi vreo legatura intre oamenii care petrec multa vreme pe vapor si pasiunea pentru blonde?), Prescott a fost multa vreme „cureaua de transmisie” intre sindicate si conducerea laburista. Desi face figura de proletar, omul este un bon viveur caruia ii place luxul. A achizitionat doua limuzine Jaguar, motiv pentru care a fost poreclit Two Jags.
In 2001, in campania electorala, a batut un protestatar care a aruncat in el cu oua, iar porecla i s-a schimbat, natural, in Two Jabs (jab, in box, ar fi echivalentul croseului). Acum, tabloidele i-au gasit o noua porecla, Two Shags, un termen argotic care s-ar traduce prin „doua… partide”.
