Într-o telegramă a ambasadei SUA de la Bucureşti, din 2008, oficialii americani fac o radiografie a situaţiei politice din România, în contextul neînţelegerilor legate de promulgarea legii care majora salariile profesorilor cu 50%. Citiţi în continuare traducerea integrală a telegramei, preluată de la kamikazeonline.ro:
DECL: 30/10/2018
TAGURI: ECON, EFIN, ELAB, PGOV, RO
SUBIECT: România: Majorarea salariului profesorilor amânată, dar lupta politică continuă în timp ce analiştii sunt tot mai îngrijoraţi
REF: BUCHAREST 789
Clasificat de: Însărcinatul cu afaceri Jeri Guthrie-Corn pentru motivele 1.4(B) şi (D)
1. (SBU) Guvernul premierului Călin Popescu-Tăriceanu le-a aruncat mănuşa sindicatelor pe 28 octombrie după ce a dat o ordonanţă de urgenţă care amână implementarea, până la 1 aprilie, a noii legi care le asigură profesorilor o creştere salarială de 50% (vezi telegrama de referinţă). Ordonanţa era ultima opţiune legală pe care o putea utiliza Guvernul României pentru a evita să plătească o creştere imensă, după ce Curtea Constituţională a decis că legea este consituţională şi după solicitările în van ale preşedintelui Traian Băsescu ca Guvernul să nu semneze legea. (Băsescu a aprobat legea pe 26 octombrie). Sindicatele profesorilor, sprijinite de alte sindicate, se gândesc cum să riposteze. Primele declaraţii ale liderilor de sindicat merg în sensul în care aceştia se gândesc să pună piedici legale odonanţei de urgenţă. Ei ameninţă de asemnea şi cu faptul că angajaţii de la stat vor întrerupe lucrul, cel mai probabil făcând o grevă generală, în apropierea alegerilor parlamentare care vor avea loc pe 30 noiembrie.
2. (SBU) Premierul, împreună cu guvernatorul Băncii Naţionale a României, Mugur Isărescu, au insistat pe faptul că România nu îşi poate permite o creştere masivă a salariilor celor o jumătate de million de profesori din România mai ales în condiţiile în care şi alţi angajaţi în sectorul public doresc acelaşi lucru. Guvernul României a reacţionat la decizia lui Băsescu de a promulga legea, publicând pe internet comunicările oficiale către Preşedinţie, în care îi cereau acestuia să nu semneze; Guvernul i-a spus lui Băsescu că această majorare ar costa aproape cinci miliarde de lei, adică aproximativ 1% din PIB, până la sfârşitul lui 2009 şi va genera creşteri adiţionale pentru Guvern legate de contribuţiile la sănătate şi de pensii ale profesorilor. Previziunile sunt încă şi mai grave dacă această majorare va fi urmată şi de alte cereri de majorare similare din sectorul public.
3. (C) În mod previzibil, liderii opoziţiei s-au legat de ordonanţa de urgenţă pentru a câştiga puncte politice. Băsescu a denumit această acţiune ca fiind „un gest nedemocratic, nejustificat„, în timp ce purtătorul său de cuvânt, Valeriu Turcan, a respins previziunile Guvernului legate de o cădere negativă ca fiind „apocaliptică” şi „doar destinat să manipuleze opinia publică”. Băsescu a lansat un atac împotriva guvernului Tăriceanu pentru neglijarea educaţiei şi sistemului de îngrijire medicală, adăugând că crede că şi cei care lucrează în sănătate merită şi ei o creştere de salariu. (Comentariu: Poziţia adoptată de Băsescu pare convenabilă din punct de vedere politic, mai ales că, atunci când legea creşterii salariilor profesorilor a trecut de Parlament, preşedintele a făut apel la „prudenţă şi moderaţie” în cheltuielile făcute în sectorul public. Sfârşitul comentariului). Liderii PSD şi PDL au spus că vor face presiuni în Parlament pentru un vot care să anuleze ordonanţa de urgenţă, deşi calendarul preelectoral pentru introducerea unei astfel de moţiuni este foarte strâns. Liderul PDL, Emil Boc, a promis că va introduce o moţiune de cenzură, chiar dacă PSD a spus că nu o va susţine. Criticii PNL l-au acuzat pe Tăriceanu că tratează cu ipocrizie problemele bugetare, dând exemplu scandalul recent legat de decizia Guvernului de a cumpăra 1800 de maşini de poliţie noi pentru 78.000 de euro bucata, achiziţii cu peste 60.000 de euro peste preţul normal.
4. (SBU) Reacţiile analiştilor internaţionali cu privire la planificare cheltuielilor bugetare au fost unanim negative. Reprezentantul FMI în România, Juan Fernandez Ansola, le-a cerut oficialilor români să se mai gândească în legătură cu majorarea salarială, spunând că va trimite „un semnal greşit” pieţelor financiare într-o perioadă delicată. Standard and Poor’s a spus de asemenea că problemele bugetare sunt factorul principal al reducerii ratingului de ţară al României, sub gradul de investiţii, pe 27 octombrie. Guvernul României şi oficialii BNR au protestat în mod public împotriva deciziei S&P’s. Viceguvernatrul BNR Cristian Popa le-a spus reporterilor că agenţia de rating ar fi trebuit să ia în considerare şi nişte factori pozitivi, cum ar fi faptul că datoria publică a României, ca procentaj din PIB, a scăzut faţă de nivelul la care era anul trecut şi că rezervele BNR sunt suficient de mari pentru a acoperi peste 90 la sută din datorie.
Liderii români sunt în mod evident decişi să devină singurii membri ai UE cu rating prost în ciuda faptului că ei consideră că fundamentele economice sunt mai bune aici decât în Ungaria sau în statele baltice.
5. (SBU) Pentru a complica şi mai mult tabloul financiar, cabinetul Tăriceanu a aprobat, pe 28 octombrie, proiectul de buget pentru anul 2009, care va merge acum la Parlament. Arătând o creştere economică puternică din ianuarie, proiectul de lege prevede o creştere de 54,6 la sută a veniturilor fiscale, 48,7 procente creştere a cheltuielilor şi 8,4 procente o creştere a valorii deficitului în 2009 faţă de 2008, dar prevede şi că deficitul, ca parte din PIB, va scădea de la 3 la 2,2 procente. În buget este inclusă şi o creştere salarială de 10 procente pentru toţi angajaţii din sectorul public şi o creştere a pensiei medii de 25 de procente. Cheltuielile cu educaţia, cu sistemul de sănătate şi cu infrastructura de transport este prevăzută să crească, deşi suma alocată pentru fiecare în parte este, în principiu, fixă. Proiectul de buget nu conţine prevedere separată pentru majorarea cu 50% a salariilor porfesorilor. Bugetul se bazează pe o creştere a PIB-ului de 6%, pe o inflaţie anuală 4,5% şi o rată de schimb pentru euro de 3,6 lei în 2009 (care sunt foarte optimiste).
6. (C) Comentariu. Recenta confruntare legată de salarii este un amestec de realităţi bugetare şi manevre politice electorale. Utilizând competenţele de urgenţă pentru a sfida legea şi pentru a amâna problema salariilor profesorilor pentru anul viitor, premierul Tăriceanu a stârnit mânia sindicatelor, iar, drept urmare este posibil să apară nelinişti în rândul angajaţilor. Chiar şi cu opoziţia acestor angajaţi la alegerile din 30 noiembrie, totuşi, căderea politică a PNL ar putea să nu fie atât de mare pe cât s-ar părea, deoarece mulţi români din clasa medie nu sunt solidari cu plângerile profesorilor şi a altor angajaţi din sectorul public în legătură cu creşterea salariilor acestora. Cu excepţia cazului în care partidele de opoziţie ar reuşi să anuleze ordonanţa de urgenţă înaintea alegerilor, Tăriceanu a scăpat acest cartof fierbinte în poala următorului guvern şi parlament care vor fi arbitrii finali ai proiectului de buget pe anul 2009 propus de Guvernul României. Adversarii politici ai premierului nu sunt, prin urmare, în totalitate necinstiţi în contestarea afirmaţiilor Guvernului care spune că nu îşi poate permite majorarea salarială. Este, după cum spune Băsescu, în principal o problemă de prioritizare bugetară, mai ales din moment ce slaba capacitate administrativă a împiedicat sistemul de educaţie să cheltuiască o parte considerabilă din alocările bugetare în acest an pentru îmbunătăţirea infrastructurii unităţilor de învăţământ.
7. (C) Continuarea comentariului. Totuşi, cel mai mare pericol pentru România ar putea să nu fie o presiune reală şi imediată asupra bugetului, ci una legată de percepţii mai degrabă. Într-un moment de mare incertitudine pe pieţele internaţionale şi o erodare rapidă a încrederii în pieţele emergente în general, problema salariului profesorilor creează o impresie puternică că o mare parte a clasei politice din România trăieşte într-un „glob de sticlă” al irealităţii economice. Această imagine este alimentată şi de faptul că politicieni precum Tăriceanu care a fost decis să le ţină piept sindicatelor, a aprobat un proiect de buget pentru anul 2009 plin de bunătăţi populiste şi bazate pe previziunile legate de creştere şi de inflaţie pe care nimeni din afara Guvernului României le crede cu adevărat. După cum arată şi reducerea ratingului S&P, percepţiile pot avea costuri reale şi liderii României ar trebui să fie în acest moment la fel de preocupaţi de credibilitatea lor internaţională aşa cum sunt şi de deficitul bugetar. Sfârşitul comentariului.
GUTHRIE-CORN
