Casa Albă a confirmat că recurgerea la petrolul din rezervele strategice ale Statelor Unite este o idee aflată în studiu şi că este sub supraveghere evoluţia cursurilor petrolului pe pieţele mondiale. Purtătorul de cuvânt al Casei Albe, Josh Earnest, a declarat că problema este în studiu şi a precizat că „aliaţii asiatici ai Washingtonului şi Agenţia Internaţională a Energiei (AIE) au dubii în ce priveşte rezultatele unei astfel de strategii”. Maria van der Hoeven, directorul AIE, organism însărcinat cu coordonarea folosirii stocurilor strategice ale ţărilor consumatoare, a declarat că „nu există nici un motiv”, întrucât „piaţa este suficient aprovizionată”.
Chiar dacă nu este încheiat nici un acord internaţional, Franţa, Marea Britanie sau Germania par dispuse să studieze o astfel de eventualitate, dar Japonia şi Coreea de Sud sunt pe poziţii contrare. Într-o Europă care, în bună parte, este încovoiată de greutatea crizei datoriei şi de recesiune, ideea relansării creşterii prin scăderea preţurilor petroliere pare seducătoare.
Japonia şi Coreea de Sud, care figurează printre principalii clienţi ai Iranului, au redus importurile după sancţiunile impuse Teheranului. „Nu vom folosi stocurile când preţurile sunt mari, ci atunci când oferta este insuficientă, ceea ce nu este cazul în prezent”, a declarat o sursă guvernamentală niponă în timp ce la Seul s-a precizat că „nimeni nu va accepta intrarea în stocuri la nivelul actualelor preţuri”.
Jocul pieţei
După primele informaţii privind intenţiile americanilor, cursul petrolului Brent din Marea Nordului a scăzut cu 2%, la mai puţin de 113 dolari barilul. Brentul a crescut cu peste 30% în ultimele două luni, ajungând la 120 dolari barilul, un curs care a declanşat dezbaterile privind rezervele strategice.
Acest plan al Washingtonului, masiv şi folosit extrem de rar, vizează reducerea cursului aurului negru, care nu a încetat să urce din această vară. La Bursa din New York, barilul „Light sweet crude” pentru livrările din septembrie a atins la finele săptămânii trecute 94,33 dolari (76,2 euro), cel mai înalt nivel după luna mai. Aceeaşi constatare la Bursa din Londra, unde barilul de Brent, la aceeaşi şedinţă, s-a schimbat la 116,25 dolari (93,9 euro), un preţ de asemenea neegalat de trei luni.
Aceste creşteri îngrijorătoare se explică prin scăderea considerabilă a stocurilor disponibile de petrol. Potrivit cifrelor Departamentului american al Energiei (Doe), publicate miercurea trecută, aurul negru a înregistrat un recul de 3,7 milioane de barili într-o săptămână, la un total de 366,2 milioane. Rezultat superior consensului calculat de agenţia Down Jones Newswires, care stabilea un recul de 1,9 milioane barili.
Reducerea volumului de brut disponibil ţine în parte de intrarea în vigoare de la 1 iulie a embargoului petrolului iranian, aplicat de Uniunea Europeană. Nici o picătură de petrol produs de Iran, care deţine 10% din rezervele mondiale, nu mai circulă de acum pe destinaţia Europa. SUA au aplicat aceeaşi pedeapsă în 2011 pentru a sancţiona politica nucleară a Teheranului.
Decizii istorice
În primăvară, Statele Unite şi alte ţări discutaseră influenţarea cursului petrolului prin deblocarea rezervelor strategice. La acea vreme, barilul Brent depăşea 125 dolari, deasupra cursului actual. Anunţarea unei astfel de acţiuni comune a determinat diminuarea preţului cu 2 dolari. În final, planul a fost anulat din cauza scăderii semnificative a preţului Brent în luna mai la 105 dolari. În plus, cererea a scăzut, minată de furtuna care afectează zona euro. Ultima operaţiune concretizată, a treia în istorie, datează din iunie 2011. Atunci, în unanimitate, cele 28 ţări membre ale AIE au decis recurgerea la rezervele lor strategice pentru a susţine golul produs de oprirea producţiei libiene. Cu un supliment de 60 milioane de barili într-o lună, piaţa a fost reglementată şi cursul petrolului a scăzut.
Irakul ajută Iranul
New York Times relevă că Irakul ajută Iranul să ocolească sancţiunile economice impuse de Occident din cauza programului său nuclear controversat, prin intermediul unei reţele de instituţii financiare şi al operaţiunilor de contrabandă petrolieră. Publicaţia subliniază că unii responsabili ai guvernului irakian închid ochii în ce priveşte comerţul cu Iranul, în timp ce alţii trag profituri directe din aceste activităţi, unele în strânsă relaţie cu premierul Nouri al-Maliki. Citând surse din cadrul Administraţiei Obama, responsabili americani şi irakieni, experţi bancari şi din domeniul petrolului, NYT subliniază că Washingtonul a avertizat responsabilii irakieni despre legăturile financiare şi logistice care unesc Bagdadul şi Teheranul. Preşedintele Obama a recunoscut problema luna trecută când a interzis unei mici bănci irakiene, Banca islamică Elaf, orice tranzacţie cu sistemul bancar american. Dar experţi bancari citaţi de publicaţia americană susţin că banca Elaf continuă să participe la licitaţiile cotidiene ale Băncii Centrale irakiene, în cursul cărora băncile comerciale pot vinde dinari irakieni şi cumpăra dolari. Aceste licitaţii permit Iranului să-şi întărească rezervele în dolari, ceea ce îi permite reglarea importurilor indispensabile.
Recent, Barack Obama a fost informat că guvernul de la Bagdad ajută iranienii dându-le autorizaţia de a utiliza spaţiul aerian pentru transportarea ajutorului spre Siria. El i-a telefonat premierului al-Maliki şi avioanele iraniene au fost obligate să folosească o altă rută.
