Generalul Ali Fadavi, comandantul marinei Gardienilor Revoluţiei, armata ideologică de elită a regimului de la Teheran, declara că Iranul a obţinut un exemplar al navei britanice care deţine recordul mondial de viteză, Bladerunner 51, fără a dezvălui vreun detaliu, mulţumindu-se să evoce doar faptul că a ajuns în Iran „prin Africa de Sud”. Fără a avea vreo reţinere că ţara sa copiază de fapt concepţia navei revoluţionare britanice, el preciza: „Am făcut modificări pentru a fi capabilă să lanseze rachete şi torpile, iar Gardienii Revoluţiei vor fi echipaţi cu un mare număr de astfel de nave”.
Călătoria insolită a vedetei rapide britanice Bladerunner ajunse în mâinile iranienilor are ingredientele unei intrigi. Modelul, concepţia britanicului Lorne Campbell şi propulsat de motoare Caterpillar, SUA, a fost construit de şantierul britanic ICE Marine şi poate atinge o viteză maximală de 65 noduri (120 km pe oră). Vedeta este propulsată de două motoare a câte 1.000 CP fiecare şi în 2005 a efectuat un tur al insulelor britanice în 27 de ore şi 10 minute. Atunci a atras imediat atenţia Teheranului, care a considerat‑o ideală pentru atacuri în mare, echipată cu torpile putând scufunda uşor un portavion în Golf. Explicit, generalul Fadavi avertiza că, „în caz de conflict, vom fi peste tot pentru a ne putea lovi duşmanii”. Primele iniţiative de a cumpăra nava au fost blocate de Ministerul britanic al Comerţului şi Industriei. Iranul nu a renunţat şi a continuat acţiunea prin intermediul societăţilor sale ecran implantate în străinătate, ajungând în posesia unui Bladerunner 51 patru ani mai târziu. După ce a trecut prin intermediul a două firme, în ianuarie 2009 a fost transferată în portul sud-african Durban şi încărcată la bordul navei comerciale „Diplomat”, înregistrată în Hong Kong.
Washingtonul a aflat că cargoul aparţinea Iranului şi a cerut Africii de Sud să oprească expedierea, încercând să blocheze căderea motorului de înaltă performanţă în mâna Gardienilor Revoluţiei, serviciile secrete estimând că va face parte din flotila de atac a pasdaranilor. Autorităţile locale au lăsat „Diplomat” să plece susţinând că faxul conţinând cererea oficială americană nu a fost primit. Americanii au mobilizat forţe speciale şi nu au exclus un abordaj în largul mării. Generalul Fadavi a recunoscut că o navă americană a încercat să intercepteze vedeta înaintea intrării în apele iraniene ale Oceanului Indian în urmă cu 18 luni, dar Iranul a trimis forţe pentru protecţie.
Aflat sub embargoul sancţiunilor internaţionale, Iranul eludează controalele navelor sale şi se dedă la un adevărat joc de-a şoarecele şi pisica. Inventând firme-ecran care nu se află pe lista neagră a SUA, Iranul şi-a procurat arme şi înaltă tehnologie pe care o copiază fără jenă, folosind-o în scopurile sale „de a controla Strâmtoarea Ormuz”, pe unde tranzitează 40% din traficul petrolier mondial. Responsabilii militari iranieni şi-au înmulţit în ultimele luni avertismentele contra oricărui atac împotriva Iranului, care „va riposta imediat prin măsuri similare de retorsiune”.
