Ziarele britanice scriu ca parerea lui Tony Blair despre Jacques Chirac „nu poate fi publicata intr-o revista de familie”. Rar s-au mai vazut doua tari aliate ai caror lideri sa se deteste atat de profund. Dar, pe de alta parte, se zice ca pentru a fi politician trebuie sa fii capabil sa inghiti o broasca…
Premierul britanic a sosit ieri la Paris hotarat sa nu mai inghita. Cei doi au stat de vorba, chiar au luat masa impreuna, dar nu au tinut o conferinta de presa comuna. Lasand la o parte aspectele personale, cei doi au fiecare motive intemeiate sa se plaseze pe pozitii de razboi: banii.
Summit-ul care incepe maine la Bruxelles trebuie sa rezolve in principiu problema bugetului european pentru perioada 2007-2013. Marea Britanie, care va prelua presedintia UE de la 1 iulie, are o problema. Este singura tara din Uniunea Europeana care primeste inapoi o parte din contributia financiara la bugetul UE. Aceasta returnare de fonduri este finantata de toti ceilalti membri, ceea ce inseamna ca britanicii sunt singuri. Toata lumea vrea ca ei sa sa renunte la acest privilegiu. Rolul de purtator de cuvant a fost asumat de Jacques Chirac, care a cerut „amicilor britanici sa faca un gest de solidaritate”. Exista doua argumente in favoarea anularii „cecului britanic”, cum i se spune la Paris. Primul, ca daca in urma cu 20 de ani, cand Margaret Thatcher a obtinut returnarea, Marea Britanie era o tara considerata saraca, in plina recesiune, acum este una dintre cele mai bogate din Europa. Al doilea, ca este absurd ca noii membri mai saraci din Europa de Est sa dea bani mult mai bogatului Regat Unit.
Raspunsul britanic este si el de doua feluri. Ministrul de finante, Gordon Brown, avertizeaza ca Marea Britanie va face uz de dreptul de veto daca cineva se atinge de banii ei, iar ministrul de externe, Jack Straw, ii trateaza pe cei care spera intr-un compromis drept „oameni care isi fac iluzii”. Asa ca exista foarte putine sanse ca sub presedintia britanica sa se adopte vreun buget.
Al doilea tip de raspuns vine de la Tony Blair si este demn de „perfidul Albion”. Tony Blair spune O.K. „Sunt de acord sa examinam cecul britanic cu o conditie: daca reformam Politica Agricola Comuna (PAC), sistemul de subventii acordat fermierilor europeni”. Fondurile destinate PAC reprezinta 40% din bugetul european (47,5 miliarde euro, in 2003), desi doar 5% din forta de munca este angajata in agricultura, care produce numai 1,6% din PIB-ul european. Cel mai mare beneficiar este – cine altcineva? – Franta, care primeste un sfert din banii destinati PAC. Mai mult, in absenta returnarii britanice, la care Parisul este cel mai mare contributor, Franta ar deveni beneficiar net al bugetului european, iar Marea Britanie, cel mai mare contributor, mai mare chiar decat cea mai mare economie europeana, Germania.
In Europa nu exista decat cinci state care contribuie net la bugetul UE: Germania, Marea Britanie, Olanda, Suedia si Austria. A sosit timpul ca statele mari, precum Franta, Italia sau Spania, daca tot sunt atat de dedicate „Europei Unite”, sa o sustina nu numai cu inima, ci si cu buzunarul.
