Textul de lucru al Tratatului de reforma al UE a fost publicat pentru prima data in limba engleza la sfarsitul lunii iulie. Putem vedea acum, mai clar ca oricand, ca acest nou tratat este, in esenta, vechea Constitutie a UE, respinsa de francezi si de olandezi cu numai doi ani in urma, insa readusa in actualitate sub un alt nume, comenteaza The Times, consultat de Rompres, sau, mai curand, acest lucru este clar doar dupa ce patrunzi obscuritatea adanca a textului. Aceasta obscuritate este deliberata.
Dupa cum a afirmat Giuliano Amato, fostul premier italian si vicepresedinte al organismului care a realizat schita constitutiei originale, cei care au creat tratatul "au decis ca documentul ar trebui sa fie imposibil de citit. Daca este imposibil de citit, atunci nu este constitutional, aceasta a fost ideea generala".
Cu toate acestea, aproape toti liderii europeni au fost incantati sa se laude cu masura in care vechea constitutie a fost readusa la viata – in proportie de 90 la suta, potrivit premierului irlandez, 98 la suta potrivit ministrului spaniol de externe, care a explicat ca "ambalajul a fost schimbat, insa nu si continutul". Pana si premierul britanic Gordon Brown a lasat sa-i scape, in urma unei intalniri cu un alt prim ministru european, ca au "discutat constitutia europeana si felul in care ea poate avansa".
Prin urmare, nu se poate pretinde ca ea nu a fost readusa in actualitate. In mod normal, din ce in ce mai multi oameni se intreaba ce s-a intamplat cu referendumul care le fusese promis cu privire la ea.
Toti membrii Parlamentului au fost alesi de catre britanici in baza promisiunii de a avea cuvantul final in ceea ce priveste Constitutia prin intermediul referendumului. Brown nu are dreptul de a aproba 98 la suta din aceasta sub o alta forma si de a o supune aprobarii parlamentului fara permisiunea alegatorilor. El a explicat, insa, de ce nu este necesar un referendum. Potrivit premierului britanic, toate obiectivele pentru negociere ale guvernului au fost deja atinse. Insa guvernul nu a obiectat fata de aparitia unui nou presedinte UE, fata de pierderea a 60 dintre veto-urile nationale, oferind UE puterea de a scrie tratate, sau fata de extinderea puterii UE in orice alte parti ale lumii.
Chiar daca toate obiectivele pe care si le propusese guvernul au fost atinse, cea mai mare parte a Constitutiei a fost pastrata. Insa scopurile negocierii in sine au fost nepotrivite, iar afirmatia guvernului ca ele au fost realizate nu sta in picioare in fata unei examinari indeaproape a situatiei. Laudele ca a fost salvata politica externa a tarii se bazeaza pe o clauza din tratat care nici nu va fi in mod obligatoriu legala. Afirmatia ca a impiedicat ca legile britanice sa se supuna Cartei Drepturilor Fundamentale este de departe plina de goluri. Premierul suedez a comunicat parlamentului sau ca "trebuie subliniat ca Marii Britanii i s-a oferit o clarificare, nu o derogare".
Protectia fata de noi puteri asupra justitiei penale pe care tratatul le ofera UE este mai slaba decat pare. Judecatorii UE vor avea puterea de a decide in legatura acordurile existente sau viitoare ale UE intr-o zona care a fost pana acum complet de competenta guvernelor. Intr-adevar, comisarul pentru justitie a declarat ca va folosi la maximum aceste noi puteri. Peste un timp, ne vom trezi ca sistemul justitiei noastre penale este schimbat impotriva vointei noastre, noteaza semnatarul articolului, adaugand ca afirmatiile guvernului ca a aparat interesele nationale sunt la fel de credibile ca atunci cand un student isi stabileste singur subiectele de examen, isi pune nota si apoi isi da si premiu.
Al doilea argument adus de Brown impotriva organizarii unui referendum a fost prezentat de el prin citarea unei fraze din acordul pentru tratat, in care se afirma: "conceptul de constitutie… este abandonat". Pe randul imediat urmator sta scris faptul ca tot continutul constitutiei are sa fie pastrat, in afara cazului in care stipuleaza altceva – iar potrivit unui studiu realizat de Open Europe, doar 10 din cele 250 de propuneri cuprinse in constitutie au fost schimbate. Dupa cum au afirmat zeci de inalti oficiali UE, este vorba despre prezenta aceluiasi continut, care poarta o alta eticheta.
Principalul autor al constitutiei originale, Valéry Giscard d'Estaing, a explicat succint: "Operarea unor modificari cosmetice va face mai simpla acceptarea textului".
Ultimul si cel mai slab argument al lui Brown este ca nici unul dintre aceste aspecte nu este important, deoarece ele sunt "probleme vechi". Insa nimic nu poate fi mai important pentru lumea politica a zilei de astazi decat recastigarea increderii, grav afectata de cei zece ani de guvernare laburista in Marea Britanie.
Dupa cum opineaza Gisela Stuart, parlamentara laburista, "Aceste lucruri au cu totul de-a face cu noul program laburist: exista un manifest care declara angajamentul pentru organizarea referendumului privitor la constitutia europeana".
Chiar inainte de a deveni premier, Brown a reamintit partidului sau ca "manifestul este ceea ce prezentam publicului. Trebuie sa il respectam. Este la mijloc increderea electoratului". Cu toate acesta, manifestul laburist despre care vorbea el promitea un referendum pentru constitutie.
Brown vorbeste la nesfarsit despre o noua era a deschiderii si a responsabilitatii, afirma ca are sa se consulte si sa accepte mai multe sfaturi. Cu toate acestea, el propune acum, ca prima sa mare decizie in calitate de Premier, sa incalce o promisiune solemna din manifest, refuzand poporului britanic dreptul de a alege cine conduce Marea Britanie si felul in care va fi ea guvernata. Insa cum se poate astepta ca britanicii sa aiba incredere in el, in conditiile in care el nu are incredere in el? Cum ii poate asculta pe oameni, daca nu le permite sa vorbeasca?
Argumentele aduse de Brown impotriva referendumului nu sunt valabile. Situatia este simpla: tratatul nu este altceva decat constitutia europeana sub alt nume; poporului britanic i s-a promis un referendum pe acest subiect, asa ca ar trebui sa i se permita sa voteze in aceasta problema.
