La ONU s-au deschis ieri lucrările destinate căutării unui compromis pentru reglementarea pieţei armamentelor şi încheierea primului Tratat asupra comerţului cu arme. În aceeaşi zi, SIPRI a publicat noua bază de date asupra producţiei internaţionale de armament.
Cele 193 de state membre ale ONU au început o ultimă sesiune de negocieri pentru a ajunge la un acord internaţional privind comerţul cu arme convenţionale (TCA). Precedenta tentativă din iulie 2012 s-a soldat cu un eşec şi semnele nu sunt încurajatoare nici de această dată. Dacă nu se va ajunge la un acord în termen de zece zile, statele vor trece pe lângă un acord istoric, avertizează trei ONG-uri – Amnesty International, CCFD şi Oxfam.
În timp ce comunitatea internaţională este divizată în ce priveşte posibilitatea livrării de arme insurgenţilor sirieni, principiul unui astfel de acord ar fi obligarea fiecărei ţări de a evalua înainte de orice livrare de arme dacă ele riscă să fie utilizate pentru comiterea violării drepturilor omului, pentru comiterea de atentate sau să fie deturnate de crima organizată. „Trebuie să se ajungă la norme internaţionale stricte dacă dorim să împiedicăm transferurile iresponsabile de arme, ale căror victime sunt populaţiile civile”, insistă cele trei ONG-uri menţionate, care susţin la ONU o intensă campanie de lobby în acest sens. În spatele voinţei afişate de state de a găsi un compromis, mizele sunt imense – piaţa care ar trebui reglementată reprezintă peste 100 miliarde euro anual.
Interese uriaşe
Cei cinci membri permanenţi ai Consiliului de Securitate – SUA, Franţa, Marea Britanie, China şi Rusia – sunt responsabili de peste jumătate din aceste vânzări, ori rolul lor este crucial în procesul negocierilor. Numai că fiecare din aceste ţări are cazuri de vânzări de arme care după semnarea TCA ar deveni ilegale. Franţa, de exemplu, al treilea exportator mondial, a furnizat arme unor ţări unde au fost comise grave violări ale drepturilor omului, precum Libia, Egipt sau Siria, înainte ca regimul Assad să ajungă pe banca acuzaţilor. Rusia continuă să exporte 10% din vânzări către Siria. Iar SUA rămân priuncipalul furnizor de arme al Egiptului şi au livrat armamente în Yemen şi Bahrein, care au reprimat opozanţii regimurilor aflate la putere. În primul rând al ţărilor care trenează ajungerea la un tratat internaţional se află Statele Unite care au cerut excluderea din text a anumitor tipuri de arme şi mai ales de muniţii.
Victimele umane
În versiunea sa actuală, tratatul nu va viza vânzările de arme realizate în cadrul acordurilor de cooperare şi de apărare între state. „Un fel de acord care ar permite Chinei să înarmeze Sudanul sau Rusiei să înarmeze forţele pro-Assad în Siria”, arată CCFD. Ca atare, proiectul actual de tratat nu va reglementa nici una din situaţiile de război cele mai criticate din lume şi secretarul general al ONU, Ban Ki-moon a precizat că este necesar un text solid care să includă şi muniţiile. Sarcina se anunţă dificilă având în vedere importanţa intereselor economice, când se ştie că cheltuielile militare anuale sunt de ordinul a 1.500 miliarde în lume.
Vânzările de arme clasice reprezintă un volum anual echivalent cu 100 miliarde dolari iar suma globală a pieţei armamentelor depăşeşte 400 miliarde dolari. Cifre care nu reflectă în nici un caz costul uman al acestui negoţ. În lume, se estimează că în fiecare minut mor două persoane, victime ale armelor de foc. Potrivit Amnesty International, între 1989 şi 2010, aproape un miliard de persoane au fost victime directe ale conflictelor armate.
