» Presedintele francez, Nicolas Sarkozy, si cancelarul german, Angela Merkel, au asistat ieri, sub Arcul de Triumf din Paris, la ceremoniile de marcare a 91 de ani de la armistitiul care a pus capat primului razboi mondial – o premiera in relatiile franco-germane. In pofida simbolismului, "motorul" franco-german al UE nu functioneaza la turatia maxima.
Evenimentul de la mormantul Soldatului Necunoscut de la baza Arcului de Triumf – dorit de Paris drept un nou pas pentru reconcilierea franco-germana si intarirea parteneriatului care a catalizat constructia europeana – nu a avut nici o ocazie speciala. Cei 91 de ani de la infrangerea armatei germane cu greu pot fi considerati o suma rotunda, iar ceremoniile de comemorare a eroilor primei conflagratii mondiale, organizate anul trecut, epuizasera puterea simbolica a momentului. Cu toate acestea, presedintele francez a tinut sa ofere un caracter festiv aniversarii din acest an si a invitat-o pe Merkel la celebrarea celor 91 de ani, ca o aluzie la istorica strangere de mana de la Verdun, din 1984, dintre presedintele FranIois Mitterrand si cancelarul Helmut Kohl.
Dincolo de deja binecunoscuta sa apetenta pentru grandoare, liderul francez are in aceste momente si alte motive pentru a accentua relatia strategica cu cealalta jumatate a motorului Uniunii Europene si pare sa mizeze pe fast, in absenta substantei. De cateva luni, mai ales dupa tensiunile generate de criticile sale la adresa modului "unilateral" in care Germania a ales sa combata criza economica, Nicolas Sarkozy se afla intr-o ofensiva de seductie la adresa proaspat reinvestitului lider de la Berlin. Aproape in fiecare saptamana diplomatia franceza lanseaza noi si noi initiative cu privire la relansarea cooperarii franco-germane, inaugurata in 1963 prin Tratatul de la Elysée. A existat chiar initiativa semnarii unui nou acord care sa stea la baza relatiei bilaterale, insa ca multe dintre celelalte idei, si aceasta a ramas la stadiul de subiect de presa.
Mai mult, frecventa cu care au fost lansate initiativele si aparitia lor mai intai in presa au creat o oarecare iritare la Berlin, dupa cum declara oficiali germani, citati de Financial Times. Incercarile de relansare a parteneriatului cu Germania au ratiuni politice – diplomatia franceza se teme ca, o data cu instalarea noului guvern, format de conservatorii lui Merkel cu liberalii din FDP, Gemania ar putea fi tentata sa lase pe un plan secund angajamentul pentru integrarea mai profunda a UE si implicit relatia cu Franta. Temerile franceze ar putea fi nefondate, insa riscul ca Parisul sa se regasesca singur sau in aliante circumstantiale dupa alegerile de anul viitor din Marea Britanie (unde conservatorii tot mai eurosceptici au sanse considerabile sa castige) nu poate fi neglijat. In plus, mai sunt Rusia si relatia pragmatica tot mai stransa pe care Berlinul – indiferent de culoarea politica a guvernului – o cultiva din 2002.
» Rusia, partenerul pragmatic
Daca relatia dintre cele doua jumatati ale miezului UE ridica semne de intrebare, in special in ceea ce priveste proiectele comune concrete, relatia strategica demarata de cancelarul Gerhard Schroder cu marele vecin de la Rasarit continua sa se dezvolte. Indiferent de fluctuatiile politice de la Berlin, marile companii germane par sa gaseasca tot mai multe cai de cooperare cu partenerii rusi, nu numai in domeniul energiei. Cooperarea economica pare sa stimuleze la randul ei o intarire a relatiilor politice. In primul sau discurs din Legislativ dupa formarea noului cabinet cu FDP, Merkel nu a vorbit deloc de parteneriatul franco-german. In schimb, nu a uitat sa mentioneze dorinta de a continua dialogul pe teme de securitate cu Moscova – o aluzie la propunerea presedintelui Dmitri Medvedev de creare a unui nou cadru pentru garantarea securitatii si stabilitatii in Europa.
