Televiziunea chineză a difuzat un reportaj de la spitalul din provincia Shanxi unde se află băieţelul mutilat, rămas orb. Răpit din faţa casei şi drogat, el a suferit de ablaţia globilor oculari, fiind victima unui presupus traficant de organe, o femeie. Potrivit anchetatorilor, copilul a fost dus pe un câmp, unde femeia i-a scos ochii, se pare cu degetele sau cu un dispozitiv brut, lăsându-l acoperit de sânge şi urlând de durere. El a fost descoperit după o oră de părinţii disperaţi, care iniţial au crezut că faţa plină de sânge se datora unei căzături. Abia la spital medicii au realizat adevărata amploare a dezastrului. Poliţia a descoperit globii oculari în apropierea locului unde a fost găsit băieţelul dar se pare că traficantul a prelevat corneea şi a aruncat apoi restul. A fost oferită o recompensă de 100.000 yuani (12.130 euro) pentru orice indiciu care să ducă la depistarea unicului suspect al anchetei, o femeie cu identitate necunoscută.
Comerţul ilicit de organe umane este alimentat de o listă de aşteptare pentru transplanturi ce depăşeşte 300.000 de nume şi anual doar circa 10.000 de persoane beneficiază legal de transplant de organe. Cele provenite de la copii sunt în general mai scumpe decât cele adulte. În China problema este tradiţia, care cere ca oamenii să fie înmormântaţi fără a fi mutilaţi şi foarte puţini chinezi care acceptă prelevarea de organe când un membru al familiei decedează. De aceea, majoritatea prelevărilor au loc asupra condamnaţilor la moarte sau asupra prizonierilor după ce mor, adesea fără acordul familiilor. Prelevarea de organe după executarea condamnaţilor a început la mijlocul anilor 1980, de la acea dată prizonierii executaţi fiind principala sursă pentru transplanturi. Numărul lor nu a încetat să crească, iar China Daily evoca 20.000 în 2005. În paralel, numărul centrelor care practică aceste intervenţii a crescut de la 150 la 600 între 1999 şi 2006.
Amnesty International a estimat că în China sunt executaţi anual circa 2.000 prizonieri; potrivit altor surse, cifra ar fi de 8.000. Adică între 6 şi 22 execuţii pe zi. Numărul total de grefe necesare pentru a atinge necesarul anual de 10.000-20.000 transplanturi este între 25 şi 34 pe zi, dar nu toţi prizonierii sunt „eligibili donării de organe”, în special din cauza maladiilor. Pe de altă parte, site-urile web ale spitalelor din China propun pacienţilor din străinătate un organ compatibil într-un timp-record, de la una la trei săptămâni. Cum se explică asta, în condiţiile în care prizonierii executaţi nu pot acoperi doar ei necesităţile din ţară? Pentru a onora „o comandă de cornee” a fost mutilat copilul de 6 ani? Explicaţia este simplă şi duce, desigur, spre piaţa neagră a vânzării de organe umane.
