Refuzul preşedintelui egiptean Hosni Mubarak de a părăsi imediat puterea creşte tensiunile din Egipt şi amplifică incertitudinea privind viitorul ţării. În Occident au apărut deja divergenţe cu privire la pericolul ca un val islamist radical să înece Orientul Mijlociu.
Întrebarea care preocupă cancelariile şi mediile academice occidentale în aceste zile este „Ce se întâmplă dacă Fraţii Musulmani cuceresc puterea în Egipt?‘‘. O primă tabără a reunit adepţii „voinţei populare‘‘, optimişti care consideră că pericolul islamist este mult exagerat şi că o guvernare democratică în Egipt este imposibilă fără Fraţii Musulmani, cea mai importantă şi mai bine organizată mişcare politico-religioasă din Egipt şi din întreaga lume arabă. Cum Fraţii nu au participat niciodată la guvernarea unei ţări, cu atât mai puţin în Egipt, unde mişcarea este interzisă, entuziaştii revoluţiei egiptene par dispuşi să le acorde prezumţia de nevinovăţie şi să le ofere şansa să-şi dovedească leadership-ul.
Un nou experiment islamist?
Argumentele în favoarea FM pornesc de la constatarea că mişcarea a renunţat la violenţă în anii ’70, că a condamnat atacurile teroriste de la 11 septembrie 2001 şi că a fost vreme de decenii supusă persecuţiilor autorităţilor egiptene. În plus, deşi liderul actual al FM, Mohammed Badie, este descris mai curând drept conservator, el nu se apropie nici pe departe de figura ayatollahului Khomeini, cel care a fost adus la putere de revoluţia islamică din 1979 din Iran. Cu alte cuvinte, Egiptul anului 2011 nu este Iranul din 1979 şi, ca atare, riscul instaurării unui regim fundamentalist islamic în Egipt este minim.
În al doilea rând, revolta egipteană aspiră la libertăţi individuale, democraţie, egalitate şi oportunităţi economice şi la un regim politic reprezentativ şi necorupt. Cu alte cuvinte, principalele revendicări ale tinerilor egipteni sunt seculare, nu religioase. Caracterul lor secular parte să fi fost recunoscut de Fraţi, care nu şi-au asumat un rol proeminent în mişcările de stradă din ultimele opt zile. Faptul că au declarat că îl susţin la succesiunea lui Mubarak pe Mohamed ElBaradei, lider secular, fost director al Agenţiei ONU pentru Energie Atomică şi, în această calitate, laureat al premiului Nobel pentru pace, pare o indicaţie că Fraţii Musulmani sunt dispuşi să accepte un sistem democratic şi secular în Egipt. Sau nu.
Mizele
De cealaltă parte, tabăra realistă nu oboseşte să sublinieze mizele pierderii Egiptului şi riscurile inacceptabile pe care le presupune un regim islamist la Cairo. În primul rând, Egiptul este cea mai mare (80 milioane de oameni) şi cea mai puternică ţară arabă din punct de vedere militar. Egiptul este crucial pentru pacea în Orientul Mijlociu, sau, dacă privim din perspectivă islamistă, fără Egipt arabii nu pot spera să câştige un eventual război împotriva Israelului. Şi din exact acest motiv, de la acordul de pace dintre Israel şi Egipt de la Camp David din 1978, nici o ţară arabă nu a mai atacat Israelul. Ce e drept, preşedintele egiptean de atunci, Anwar el Sadat, a fost asasinat de un grup de militari afiliaţi unui grup desprins din FM, ceea ce i-a deschis calea spre putere lui Hosni Mubarak, dar pacea a fost menţinută. Pe de altă parte, FM militează pentru relaţii paşnice cu vecinii cu o singură excepţie: Israelul.
În cazul unui regim islamist la Cairo, Israelul s-ar găsi prins între ameninţarea iraniano-siriană şi cea egipteană.
În al doilea rând, perspectiva ca un regim islamist să controleze Canalul Suez a dus deja preţul petrolului la 100 de dolari şi perspectiva de a transporta rezervele lumii pe la Capul Bunei Speranţe ca în secolul 19 nu este acceptabilă pentru o economie mondială care îşi revine cu greu din recesiune. În sfârşit, un Egipt islamizat nu va arunca în aer numai Orientul extins, din Maroc până în Pakistan, ci şi Africa, unde Sudanul, Somalia şi Nigeria sunt principalele focare de conflict.
Creşa de terorişti
Fraţii Musulmani au fost principala pepinieră a terorismului islamist. Diversele miliţii intitulate Jihadul Islamic provin, la origine, din gruparea egipteană cu acelaşi nume desprinsă din Fraţii Musulmani. Hamas nu a fost la origine altceva decât ramura palestiniană a FM. Osama bin Laden şi doctorul egiptean Ayman al Zawahiri au construit Al Qaeda pe baza ideilor exprimate de unul dintre cei mai populari şi apreciaţi şi mai radicali „intelectuali‘‘ ai Fraţilor Musulmani, Sayyid Qutb, care a militat pentru introducerea Sharia prin „Jihad şi forţă fizică‘‘. Alte grupări teroriste precum Gama’a al Islamyyia şi nenumăratele ei variante întâlnite din SUA până în Indonezia provin, de asemenea, din Fraţii Musulmani şi toate luptă pentru realizarea principalului obiectiv enunţat în statutele FM: „reinstaurarea califatului‘‘ islamic.