Coreea de Sud a ameninţat Nordul a doua zi după bombardarea uneia dintre insulele sale din Marea Galbenă. China, solicitată să facă presiuni asupra Phenianului.
Ca răspuns la bombardarea de către Coreea de Nord a unei insule sud-coreene, SUA au declarat un sprijin „de neclintit” faţă de Seul, cu care au decis debutul manevrelor militare comune, prevăzute înaintea actualei crize intercoreene.
Comunitatea internaţională a condamnat atacul, care a intervenit după dezvăluirea de către Phenian a unui nou program de îmbogăţire a uraniului. Cu excepţia notabilă a Chinei, care s-a mulţumit să-şi exprime „preocuparea”. Preşedintele american, Barack Obama, şi premierul nipon, Naoto Kan, au cerut Beijingului să se alăture efortului de calmare a Coreii de Nord. China, considerată a fi singura putere care are o influenţă asupra Phenianului, necondamnând bombardamentul din 23 noiembrie, s-a trezit izolată. Analiştii arată că Beijingul are temeri că îşi pune în pericol propria stabilitate dacă ar exercita presiuni puternice asupra Phenianului, aşa cum fac Washingtonul şi Tokio. Mai mult, ei susţin că ultima acţiune beligerantă a Coreii de Nord confirmă slaba influenţă pe care China o exercită asupra imprevizibilului şi dificilului său vecin. Obsesia stabilităţii la frontiera sa de nord-est, unde nu doreşte nici aflux de refugiaţi, nici o concentrare de soldaţi americani în cazul unei reunificări, după o posibilă prăbuşire a regimului nord-coreean, explică dilema crescândă a Chinei, în timp ce Coreea de Nord îşi înmulţeşte provocările.
Risc redus de război
Mulţi politicieni şi analişti occidentali avansează posibilitatea unui război în Peninsula Coreeană, dar riscul este redus dacă Seulul reacţionează strategic. Se consideră că Phenianul a acţionat planificat, dând un semnal Seulului, Beijingului sau Washingtonului. Sau tuturor. Han Park, profesor la Universitatea din Georgia arată că acţiunea nord-coreeană sugerează că statu-quo-ul peninsulei coreene nu este acceptabil pentru Nord. Coreea de Sud este în plină dezvoltare şi a găzduit summitul G20, în timp ce Coreea de Nord moare de foame. Sigur, este dificil să faci previziuni privind politica nord-coreeană, cu un regim dictatorial ermetic, iar problema eventualei preluări a succesiunii actualului lider, Kim Jong-Il de către fiul său, complică estimările. Pe de o parte, Phenianul este nemulţumit de exerciţiile militare anuale ale sud-coreenilor în parteneriat cu SUA. În plus, doreşte reluarea negocierilor în şase – cele două Corei, Japonia, China, Rusia şi SUA -privind programul său nuclear, pe care le-a abandonat de peste un an, dar cere ca dosarul să fie tratat de Washington în acelaşi mod ca acelea din Orientul Mijlociu.
Phenianul nu a îndrăznit să rişte
Faptul că a ales ca ţintă o insulă cu puţini locuitori arată că nu a dorit să rişte declanşarea unor reacţii prea dure din partea puterilor străine. Coreea de Nord a transmis mesajul că, deşi este marginalizată în plan internaţional, rămâne un regim forte, capabil să ia decizii forte şi să sfideze pe cale armată deciziile stabilite în plan internaţional. Experţii de la Seul susţin că Phenianul este furios pe Coreea de Sud şi întreţine intenţionat tensiunea, provocând un răspuns din partea americană, forţând luarea de măsuri şi acceptarea unui dialog. Nici un tratat de pace nu a pus capăt războiului Coreii (1950-1953), întrerupt doar de un armistiţiu, şi în Sud staţionează aproape 30.000 de militari americani.
Un atac premeditat
Potrivit premierului sud-coreean, Kim Hwang-Sik, atacul Phenianului a vizat legitimitatea lui Kim Jong-Un, fiul şi moştenitorul prezumptiv al liderului actual nord-coreean, Kim Jong-Il. Tirurile de artilerie au intervenit la două luni de la lansarea pe orbită a lui Kim Jong-Un, promovat, la 27 de ani, general patru stele şi vicepreşedinte al Comisiei de apărare naţională. Nordul a căutat „să proclame capacităţile militare ale moştenitorului aparent, Kim Jong-Un, să întărească unitatea naţională şi să deturneze nemulţumirea spre exterior”. Aceeaşi opinie şi din partea ministrului Apărării, Kim Tae-Young, pentru care „prin acest atac, Coreea de Nord a consolidat procesul de succesiune al lui Kim Jong-Un”.
