Spania este un model de integrare a romilor, dar nu este clar dacă programe similare pot fi aplicate şi în alte ţări, precum România, care au comunităţi mari de romi de administrat, relatează New York Times, citat de NewsIn.
În întreaga Europă, romii trăiesc adesea în tabere şi sunt priviţi drept cerşetori sau hoţi. În unele ţări din estul continentului, prejudecăţile sunt atât de profunde încât romii sunt daţi jos din autobuze, iar copiii lor sunt înscrişi în general în clase pentru persoane cu probleme mentale.
Chiar şi în Europa de Vest, preşedintele francez Nicolas Sarkozy încearcă să îşi crească popularitatea expulzând mii de romi în România.
Însă situaţia este diferită în Spania, afirmă cotidianul american. Peste 30 de programe guvernamentale pentru a ajuta romii au început să dea semne de succes. Practic, aproape toţi copiii romi sunt înscrişi la şcoli elementare. Aproape jumătate dintre părinţii lor au case şi mulţi au slujbe stabile.
Succesul Spaniei a făcut ca ţara să devină un model pentru alte state europene, inclusiv pentru România, Bulgaria şi Ungaria.
Unii experţi sunt de părere că secretul Madridului este că s-a concentrat pe chestiuni practice, precum accesul la locuinţe şi locuri de muncă, în timp ce unele instituţii europene pun prea mult accent pe probleme legate de prejudecăţi şi drepturi politice.
Şi în Spania există în continuare probleme. Rata de renunţare la şcoală în rândul copiilor romi cu vârste cuprinse între 12 şi 18 ani este de 80%, iar aproape 4% dintre romi trăiesc în continuare în adăposturi improvizate.
Însă chiar şi militanţii pentru drepturile romilor consideră că Madridul este înaintea restului Europei. Un studiu realizat în 2009 arată că 92% dintre romii din Spania trăiesc în apartamente sau case ce dispun de toate utilităţile. Un alt studiu, din 2005, afirmă că 50% dintre romii din această ţară au un loc de muncă stabil.
Romii, care provin la origine din India, au ajuns în Spania în secolul al XV-lea. Tradiţiile lor, precum contribuţia la flamenco, au devenit o parte a identităţii spaniole. Până recent ei au fost persecutaţi, uneori pentru a fi determinaţi să părăsească ţara, alteori pentru a fi asimilaţi forţat. La un moment dat, legea le cerea să se căsătorească numai în afara comunităţii rome, altă dată li se interzicea să se strângă în grupuri mai mari de patru persoane.
În timpul dictaturii lui Franco, romii trăiau cu frică de Guardia Civil, poliţia militară, care le distrugea adesea taberele, obligându-i să se mute din loc în ţară.
Însă Constituţia democratică din ţară a acceptat diversitatea populaţiei şi, pentru prima dată, romii au primit drepturi de cetăţeni. La sfârşitul anilor ’80, Guardia Civil era desfăşurată în apropiere de şcoli, pentru a-i apăra pe copiii romi de părinţii spanioli care nu voiau ca aceştia să înveţe în aceleaşi clase cu copiii lor.
De atunci, guvernele succesive, de dreapta sau de stânga, au finanţat consistent programele de integrare a celor 700.000 de romi din Spania. Madridul a cheltuit mai mult pe programele sociale pentru romi decât orice altă ţară din UE. Pentru perioada 2007 – 2013 a alocat peste 130 de milioane de dolari pentru astfel de programe, dintre care circa 60 de milioane din fonduri europene.
Însă nu este clar dacă modelul spaniol poate fi aplicat în altă parte. Experţii spun că unele ţări – în special România şi Bulgaria, care au comunităţi mari de romi – nu au capacitatea să le administreze. „Adevărul este că romii din unele ţări au standarde mai scăzute de viaţă în prezent decât în urmă cu 15 ani”, a declarat José Manuel Fresno, un consilier UE pe probleme ale romilor şi preşedinte al Consiliului guvernului spaniol pentru egalitate rasială şi etnică.
