» In urma cu doi ani, istoricul Robert Kagan atragea atentia asupra aparitiei unei "ligi neoficiale a dictatorilor" care s-a nascut sub protectia Moscovei si a Beijingului si care reprezinta un pericol mult mai serios pentru democratiile occidentale decat terorismul islamist si Al Qaeda.
» In ultimii opt ani, Vladimir Putin a creat in Rusia un sistem autocratic represiv bazat pe ofiteri ai serviciilor secrete, a limitat drepturile individuale ale rusilor si a promovat agresiv ceea ce unii comentatori au numit "capitalism neliberal", iar alti autori "capitalism de stat". Portdrapelul capitalismului de stat rusesc este gigantul Gazprom, prin intermediul caruia Kremlinul controleaza economia nationala si isi exercita influenta asupra situatiei geopolitice din Europa.
» Incurajat de veniturile uriase obtinute in urma cresterii preturilor la hidrocarburi, Putin s-a angajat intr-o politica externa de confruntare cu Occidentul apropiata de cea din perioada razboiului rece si de apropiere de regimurile autoritare. Anul trecut, Rusia s-a retras din Tratatul privind Fortele Conventionale in Europa, a reluat practica zborurilor bombardierelor nucleare strategice si a consolidat Organizatia de Cooperare de la Shanghai, poreclita "Clubul dictatorilor".
Verticala puterii, "simbolul falic"
1. Centralizarea administrativa si subordonarea legislativului
Daca exista un termen pe care il repeta neobosit propaganda putiniana pe toate canalele, acesta este "stabilitate". Nu exista prilej public cu care sa nu se sublinieze ca, spre deosebire de anii ’90, anii lui Boris Eltin, ai "democratiei si haosului", epoca Putin a adus Rusiei "stabilitate" politica si economica, securitate si democratia "dirijata".
Primul pas spre obtinerea stabilitatii a fost constructia "verticalei puterii", adica aducerea tuturor institutiilor statului sub autoritatea Kremlinului. Un concept pe care ideologul lui Putin, Gleb Pavlovski, l-a asemuit, intr-un discurs, unui "simbol falic": "Nimeni nu trebuie sa se astepte sa creasca prea mare", isi linistea Pavlovski audienta.
La scurta vreme dupa alegerea sa in functia de presedinte, in 2000, Putin s-a intors impotriva guvernatorilor regionali. Guvernatorii faceau parte din Consiliul Federatiei (camera superioara a parlamentului rus) avand puterea de a bloca legislatia adoptata de camera inferioara (Duma) si sa aprobe numirea unor oficiali de rang inalt, printre care procurorul general. In iunie 2000, Duma a adoptat o lege sustinuta de Kremlin prin care guvernatorii si presedintii legislativelor regionale erau deposedati de fotoliile din Consiliul Federatiei. Acestia din urma s-au opus initial, dar in cele din urma s-au inclinat in fata vointei lui Putin, care a creat imediat sapte districte supragubernatoriale conduse de emisari ai Kremlinului cu rolul de a asigura "respectarea legii federale". A treia miscare, una care ar trebui sa ne dea de gandit este cea prin care Putin si-a asigurat dreptul de a demite guvernatorii aflati sub ancheta penala chiar inainte ca procurorii sa formuleze acuzatiile.
In primul sau discurs despre starea natiunii, in iulie 2000, Putin a sustinut ca "slabiciunea statului impiedica reformele economice si sociale" si a pledat pentru un sistem de putere "vertical", pe care, cum observau cei de la Moscow Times, l-a folosit de trei ori in acel discurs si niciodata de atunci.
A patra lovitura data guvernatorilor a fost adoptarea, in toamna anului 2000, a unui nou Cod Fiscal prin care autoritatile regionale erau obligate sa incredinteze veniturile obtinute din taxe si impozite guvernului federal, care urma sa le redistribuie apoi regiunilor. Orice politica regionala independenta, fie ca era vorba de investitii, fie de proiecte sociale, a fost ucisa din fasa.
Ultima lovitura le-a fost administrata guvernatorilor dupa masacrul de la Beslan, cand, sub pretextul "intaririi statului", au fost anulate alegerile pentru guvernatori, acestia urmand sa fie numiti de presedinte.
In mai 2005, tot pentru intarirea statului, Putin a reusit sa-si subordoneze complet legislativul prin schimbarea legii electorale: A fost schimbat sistemul electoral astfel incat alegerea deputatilor din Duma sa se faca in temeiul votului proportional. Totodata s-au decis ridicarea pragului electoral de la 5 la 7% si interzicerea coalitiilor si blocurilor electorale. In urma acestor masuri simple, nici un partid anti-Kremlin nu a mai depasit de atunci pragul electoral, iar partidul prezidential, Rusia Unita, a ajuns sa obtina in iarna trecuta 60% din voturi.
2. Rafuiala cu oligarhii si mass-media independente
Eltin stransese in jurul sau un grup de oameni de afaceri superbogati la sprijinul carora apela, oferindu-le in schimb un cuvant important in deciziile guvernului. Acesti oligarhi au obtinut in scurt timp controlul asupra unor mass-media influente. De exemplu, televiziunea ORT era proprietatea lui Boris Berezovski, iar NTV era detinuta de Vladimir Gusinski. Putin i-a avertizat pe oligarhi inca dinainte de a fi ales presedinte, din februarie 2000, sa stea deoparte de politica. Cateva luni mai tarziu, Gusinski era arestat si nu a fost lasat sa paraseasca tara decat dupa ce a acceptat sa vanda NTV companiei de stat… Gazprom. Spre sfarsitul anului, fugea din Rusia si Berezovski, fara sa mai astepte sfarsitul anchetelor declansate de procuratura impotriva sa, o decizie inteligenta daca ne gandim la ce avea sa pateasca un alt oligarh celebru, Mihail Hodorkovski. Astazi, ORT se numeste Canalul 1 si este portavocea Kremlinului. De atunci, companiile de stat au cumparat metodic sute de posturi de televiziune si de radio, locale si nationale.
Cea mai mare lovitura data oligarhilor nesupusi a fost arestarea lui Hodorkovski, in 2003. Yukos, compania petroliera a lui Hodorkovski, a fost "vanduta" unei mici companii de stat, Rosneft, devenita, peste noapte, cea mai importanta corporatie petroliera din Rusia. Un alt miliardar, Mihail Guteriev, a fugit si el din Rusia dupa ce a incercat sa obtina o bucata din cadavrul Yukos fara stirea Kremlinului.
3. Controlul Justitiei
In 2005, cand a fost condamnat la noua ani de inchisoare si la plata unei penalizari de 600 milioane dolari, Hodorkovski a declarat: "Cred ca sentinta este un testament pentru justitia din Basmanai", tribunalul din districtul moscovit Basmanai fiind cel in care au avut loc primele audieri ale lui Hodorkovski. De atunci, sintagma "justitia Basmanai" a devenit un sinonim pentru justitia corupta a Rusiei.
Putin numea judecatorii federali, iar guvernul decide bugetele curtilor si tribunalelor. Totodata, majoritatea judecatorilor sunt fosti procurori, politisti si ofiteri ai serviciilor secrete. In pofida unor masuri de reforma care nu au fost aplicate niciodata, procurorii controleaza in continuare justitia rusa ca pe vremea sovieticilor, iar procurorii sunt controlati de Kremlin.
4. Reprimarea societatii civile
In ianuarie 2006, Putin a semnat o lege prin care activitatile si finantele organizatiilor nonguvernamentale erau puse sub controlul statului. ONG-urile au fost obligate sa se desfiinteze si sa se reinregistreze in conditiile noii legi, cu efectul ca cele neagreate de putere au intampinat obstacole de netrecut. Organizatii ale societatii civile precum Memorial sau Moscow Helsinki Group au fost acuzate ca sunt finantate de guverne straine si ca actioneaza impotriva intereselor Rusiei. z
Siloviki – Armata Intunericului
"Nu exista fosti agenti"
Cel mai spectaculos fenomen al epocii Putin il constituie asa-numitii siloviki. Rusii le spun "cekisti" dupa numele primei politii politice infiintate de bolsevici – CEKA –, creata de Felix Dzerdjinski, dar un nume mai familiar este acela de "kaghebisti", fosti si actuali agenti ai KGB si ai urmasului acestuia, Servicul Federal de Securitate (FSB). Noi le spunem "securisti". Putin a umplut cu kaghebisti toate structurile de putere, in administratia locala, regionala si centrala, in companii private si de stat, in armata, politie, justitie si mass-media. In toate punctele-cheie ale ramificatiilor de putere care formeaza piramida cu varful la Kremlin se gaseste cate un astfel de securist.
Potrivit Moscow Times, care citeaza un ofiter KGB, pe 20 decembrie 1999, fostul director FSB si proaspat prim-ministru Vladimir Putin a tinut un discurs in fata a cateva sute de ofiteri care luau parte la balul anual oferit la sediul FSB, din Piata Liubianskaia, pentru celebrarea infiintarii CEKA: "Dragi tovarasi, li s-a adresat Putin, vreau sa va anunt ca grupul agentilor FSB pe care i-ati trimis sub acoperire in guvern au indeplinit prima parte a misiunii". "Toti cei de fata stiau care era a doua parte – a declarat ofiterul KGB. Putin urma sa devina presedinte si sa isi numeasca tovarasii din KGB in posturi-cheie." Putin le-a promis tuturor ca nu ii va uita. "Nu exista fosti agenti", a reluat el o veche gluma kaghebista si toata lumea a ridicat paharul de sampanie in cinstea lui Dzerjinski si a celui mai longeviv director KGB, Iuri Andropov. 11 zile mai tarziu, in ajunul anului nou pe stil nou, Boris Eltin demisiona si il numea pe Putin presedinte interimar.
KGB, desfacut si refacut
Potrivit sociologului Olga Kristanovskaia, "78% din leadership-ul rus au legaturi cu KGB sau FSB. 26% recunosc fatis, iar ceilalti sunt deconspirati de spatiile goale din biografiile lor". Putin nu numai ca a umplut aparatul de stat cu kaghebisti, dar a restaurat gloria si puterea FSB la nivelul fostului KGB si, dupa unii analisti, "chiar mai mult decat atat".
Temandu-se de puterea unui singur KGB, Eltin l-a spart in sase agentii, astfel incat nici una sa nu aiba monopolul informatiilor. De exemplu, numai in privinta securitatii economice FSB trebuia sa concureze cu alte trei agentii: Politia Fiscala Federala, Ministerul de Interne si Agentia Federala pentru Comunicatii Guvernamentale. Dar, dupa un timp, totul a degenerat in lupte interdepartamentale si scurgeri compromitatoare de informatii.
Toate acestea au incetat in martie 2003, cand Putin a semnat un decret prin care desfiinta principalii rivali ai FSB. Fostul sef al Politiei Fiscale, Mihail Fradkov, a fost numit un an mai tarziu in functia de prim-ministru, iar astazi este director al Serviciului de Informatii Externe. In 2006, puterile FSB s-au extins si mai mult cand a fost adoptata o lege care ii conferea rolul central in combaterea terorismului. Dupa rapirea si asasinarea a patru diplomati rusi in Irak, in iunie 2006, a fost adoptata o lege care ii permite FSB sa isi elimine inamicii aflati pe teritoriu strain. Spre sfarsitul anului, la Londra avea sa moara fostul spion KGB Alexandr Litvinenko, iradiat cu poloniu-210. Cererea autoritatilor britanice de extradare a principalului suspect, Andrei Lugovoi, a fost respinsa de Moscova pe motiv ca nu permite Constitutia Rusiei.
Se pare ca lucrurile nu merg chiar atat de perfect nici macar in paradisul agentilor secreti. In octombrie 2007, doi agenti ai Serviciului Antinarcotice au fost gasiti morti intr-un sant din Sankt Petersburg. Cei doi bausera toata noaptea intr-un bar din apropiere, dar nu murisera din cauza alcoolului, ci a otravii care le fusese turnata in bautura. Presa rusa a scris ca moartea celor doi este un episod din razboiul care se duce intre clanurile de siloviki pentru dominatie in perioada post-Putin.