Recenta arestare a unuia dintre şefii cartelurilor traficanţilor mexicani, mediatizată de preşedintele Felipe Calderon drept un triumf în lupta împotriva criminalităţii, nu reprezintă mai mult decât o picătură pe piatra încinsă; conform unei comisii de experţi, strategia aplicată de poliţia federală mexicană şi finanţată de Statele Unite a eşuat.
Cartelul La Familia Michoacana, una dintre cele mai violente organizaţii ale traficanţilor mexicani, a suferit multe lovituri în ultimele luni: după ce în decembrie a fost ucis şeful grupării, Nazario Moreno Gonzales, supranumit „Cel mai nebun”, notoriu mai ales pentru dimensiunea spirituală pe care a încercat să o dea grupării, scriind o versiune personală a Bibliei, poliţia federală mexicană a reuşit să îl aresteze, marţi, pe succesorul lui Gonzales, José de Jesús Méndez Vargas, numit şi „El Chango” („Maimuţa”). În mod surprinzător, Méndez şi cei 12 bodyguarzi ai săi (numiţi în popor „cei 12 apostoli”), nu s-au opus arestării. Numărul capilor de cartel arestaţi sau ucişi în ultimii doi ani se ridică, astfel, la 21 – o dovadă că lupta împotriva traficanţilor poate fi câştigată, conform guvernului mexican.
Însă, relatează cotidianul The New York Times, mulţi experţi sunt de părere că aceste capturări nu fac decât să alimenteze violenţa prin vacuumul de putere creat de ele; deja, doi foşti vice-şefi ai cartelului La Familia au organizat un nou cartel, numindu-l Los Caballeros Templarios (Cavalerii Templieri) – o altă referinţă religioasă. Şi într-adevăr, ştirile bune sunt rare, iar cele proaste, din ce în ce mai dese.
click pe grafic pentru a mări
O luptă pierdută
Astfel, săptămâna trecută au fost găsite cadavrele a doi bodyguarzi ai guvernatorului provinciei Nuevo Leon – însoţite de un mesaj către guvernator, în care acesta era ameninţat că este următorul pe listă. De asemenea, cu numai o zi înainte de arestarea lui Méndez, jurnalistul Miguel Angel Lopez Velasco a fost ucis în somn, împreună cu soţia şi fiul său; Lopez Velasco era specializat pe crimă organizată, corupţie şi traficanţi de droguri. În aceeaşi zi, săptămânalul american The Week dezvăluia, într-un articol despre situaţia dramatică din Mexic, că în ultima vreme cartelurile au început să folosească copii drept soldaţi; un băiat de 12 ani, membru al cartelului Los Zetas, a fost arestat în urma unei lupte cu arme de foc între două carteluri. De asemenea, poliţia a reţinut o fată de 16 ani, care lucra ca ucigaş plătit pentru 1000 de dolari pe lună.
Într-un articol recent din Houston Chronicle, un traficant de cocaină povesteşte că, pentru amuzament, membrii cartelului Los Zetas au răpit un autobuz, silindu-i apoi pe pasagerii acestuia să se omoare între ei, înarmaţi cu ciocane; cei rămaşi în viaţă au fost apoi primiţi în cartel.
Deşi povestea pare neverosimilă, este totuşi foarte posibil ca ea să fie adevărată. În aprilie au fost descoperite două gropi comune; una dintre ele, aflată în apropierea oraşului San Fernando, conţinea aproape 200 de cadavre, iar în cealaltă au fost găsite rămăşiţele a peste 240 de oameni. Printre ei s-ar putea număra şi pasagerii nevinovaţi ai autobuzului răpit.
În total, în ultimii cinci ani au murit în Mexic peste 35.000 de oameni – poate chiar 40.000, conform cifrelor unor organizaţii non-guvernamentale.
Implicarea FBI şi DEA
Războiul anti-droguri a început în Mexic în 2006, la iniţiativa şi cu sprijinul FBIului; pentru Statele Unite, drogurile sunt însă încă de la începuturile anilor ’70 „duşmanul public numărul unu”. Agenţia federală DEA (Drug Enforcement Administration) a fost creată în 1973 de preşedintele Richard Nixon, cu scopul de a combate traficul şi consumul de droguri din Statele Unite. După ce în anii ’80 şi ’90 eforturile DEA s-au concentrat asupra Panamei şi Columbiei, în ultimul deceniu agenţia a decis să acorde prioritate Mexicului – ţara de tranzit pentru 95% din cocaina vândută pe piaţa americană, dar şi pentru heroină, marijuana şi metamfetamine. Tijuana şi Ciudad Juarez, două oraşe aflate la graniţa mexicano-americană, au devenit în 2008-2009 centrele de operaţiuni ale traficanţilor – iar aceştia s-au transformat, din simpli intermediari ai cartelurilor columbiene, în sindicate organizate, care se ocupă şi de distribuţia drogurilor în Statele Unite. Treptat, influenţa lor s-a extins şi asupra poliţiei, care în multe cazuri fie cooperează cu cartelurile, fie refuză să acţioneze împotriva acestora. La această stare de fapt a contribuit şi o campanie de intimidare condusă împotriva reprezentanţilor legii – zeci de poliţişti au fost ucişi şi decapitaţi în ultimii ani, ca avertisment la adresa colegilor lor mai destoinici. Un caz deosebit de mediatizat a fost cel al lui Marisol Valles Garcia, o studentă în vârstă de 20 de ani, care a fost, în octombrie 2010, singura persoană dispusă să preia postul de şef al poliţiei din satul Praxedis G. Guerrero, aflat în provincia Chihuahua. După numai şase luni în post, Valles Garcia s-a dat bătută şi a cerut azil în Statele Unite împreună cu familia sa.
Refuzul poliţiei de a se opune cartelurilor, dar şi gradul ridicat de corupţie din cadrul ei, a făcut ca preşedintele Calderon să fie nevoit în 2009 să trimită armata în Ciudad Juarez, pentru a putea menţine ordinea şi controlul statului asupra oraşului asupra căruia plutea ameninţarea anarhiei. În 2011, peste 45.000 de soldaţi au fost implicaţi în acţiuni de susţinere şi, uneori, înlocuire a poliţiei.
Instituţiile mexicane sunt susţinute atât de DEA cât şi de FBI, printr-un acord semnat în 2008; prin iniţiativa Merida, Statele Unite pun annual 400 milioane dolari la dispoziţia guvernului mexican, pentru antrenament militar şi echipament tehnic – nu însă şi pentru armament. Pe de altă parte, eforturile FBI şi DEA au fost cel puţin împiedicate de o operaţiune a Biroului Federal al SUA pentru Alcool, Tabac, Arme de Foc şi Explozive (ATF), numită „Fast and Furious” („Rapid şi Furios”). În această operaţiune, agenţii ATF au permis traficul de arme din SUA către Mexic, sperând ca, în cazul în care armele ar fi fost folosite pentru comiterea unor crime, să poată afla astfel cine sunt făptaşii. Operaţiunea a fost criticată atât în SUA cât şi în Mexic, agenţiei reproşându-i-se că ar fi facilitat crime, păsându-i mai mult de făptaşi decât de victime.
Strategia americană este considerată eşuată
Concluzia trasă într-un raport al Comisiei Globale pentru Politica Anti-droguri, publicat la începutul lunii, este că „războiul global împotriva drogurilor a eşuat”, conform unui articol din The Wall Street Journal. Comisia, din care fac parte, printre alţii, fostul secretar general al ONU, Kofi Annan, fostul secretar general al NATO, Javier Solana, fostul ministru de Externe al SUA, George Shultz, şi mai mulţi foşti preşedinţi ai unor ţări din America Latină, consideră că Statele Unite ar trebui să încerce o altă abordare a problemei stupefiantelor şi sugerează că legalizarea drogurilor „uşoare” (mai ales marijuana) ar putea duce la o reducere masivă a criminalităţii în state precum Mexic şi Brazilia. Fostul preşedinte al Braziliei, Fernando Henrique Cardoso, a cerut SUA să oprească războiul împotriva drogurilor şi să elaboreze strategii pentru reducerea consumului; „nu este vorba de pace în loc de război, ci de un mod mai inteligent de a purta lupta”, îl citează Wall Street Journal pe Cardoso.
Răspunsul Casei Albe arată însă că Statele Unite nu sunt încă pregătite de o schimbare atât de radicală a strategiei; purtătorul de cuvânt Rafael Lemaitre a declarat că „dacă am face drogurile mai accesibile, după cum sugerează raportul, ar însemna totodată că ne-ar fi mai dificil să păstrăm comunităţile noastre sănătoase şi sigure”.
Şefii cartelurilor de traficanţi din Mexic sunt probabil de aceeaşi părere, chiar dacă din alte motive.
