Programul nuclear iranian suscita mare neliniste in capitalele occidentale, cu trei zile inaintea unei reuniuni extraordinare a Agentiei Internationale pentru Energie Atomica (AIEA) ce s-ar putea dovedi decisiva pentru trimiterea intregului dosar la Consiliul de Securitate al ONU.
Datele problemei nu s-au schimbat prea mult in zilele si saptamanile pline de tensiune ce au urmat deciziei Teheranului de a relua procesul de imbogatire a uraniului. Ruperea sigiliilor la centrele de cercetare nucleara rasarite pe teritoriul anticei Persii a insemnat si ruperea firavei punti de incredere intre Iran si Occident. Teheranul insista asupra caracterului civil, „pasnic”, al programului sau nuclear, dar nu gaseste crezare decat, cel mult, la Moscova sau Beijing.
Ce-i de facut? Doua perspective se infatiseaza lumii, ambele terifiante. Prima: Iranul ajunge in dezbaterea Consiliului de Securitate al ONU, care dicteaza sanctiuni. Efectul va fi insa – dupa cum s-a grabit sa avertizeze Teheranul – o uriasa criza petroliera mondiala. Cea de-a doua: interventia militara a SUA, cu sau fara aliati, dar cu consecinte devastatoare. Analizand situatia, ziarul britanic „The Times” considera ca momentul cand Iranul se va putea lauda cu arme nucleare ar fi „unul dintre cele mai grele din istoria umanitatii, alaturi de revolutia bolsevica si venirea la putere a lui Hitler”. Si asta deoarece, securizat in spatele zidului sau nuclear, Iranul va deveni „un magnet si un cuib pentru teroristi”. Ziarul conchide pesimist ca razboiul ar putea fi o necesitate, desi „occidentalii sunt slabiti militar si politic, iar instrumentele lor diplomatice si-au pierdut eficienta in urma greselilor comise in Irak”.
Fireste, si in acest caz, speranta moare ultima. Astfel, la intalnirea de ieri, de la Bruxelles, intre reprezentanti ai UE3 (grupul informal compus din Germania, Marea Britanie si Franta) si o delegatie iraniana, seful acesteia din urma a caracterizat dialogul drept „pozitiv”, exprimandu-si dorinta ca discutiile sa continue. Referindu-se la aceeasi intalnire – prima dupa anuntul Teheranului despre ruperea sigiliilor – ministrul britanic de Externe, Jack Straw, remarca prudent ca iranienii „sunt gata sa vorbeasca” lumii. Inaltul reprezentant al UE pentru politica externa, Javier Solana, a plusat: „Este bine sa vorbim, dar pozitia iranienilor trebuie sa se schimbe”.
Occidentalii incearca sa convinga Rusia si China sa adopte o pozitie mai ferma in aceasta chestiune. UE3 are nevoie de sprijin pentru un proiect de rezolutie pe care ar dori sa-l prezinte la reuniunea AIEA programata joi la Viena. Documentul solicita AIEA sa sesizeze Consiliul de Securitate al ONU, iar Iranului sa inceteze fabricarea de combustibil nuclear, sa coopereze cu inspectorii AIEA si sa „reconsidere” decizia de a construi un reactor cu apa grea.
Guvernul de la Teheran doreste, pe de alta parte, un ragaz pentru studierea unei propuneri de compromis facute de Moscova. Anume ca activitatile de imbogatire a uraniului sa se desfasoare pe teritoriul Rusiei – aceasta fiind garantia ca programul nu va fi deturnat spre scopuri militare.
In fata ofensivei diplomatice occidentale, Iranul cauta sa castige timp. Cine va avea nervii mai tari?
