Cand Angela Merkel a pasit ieri pentru prima oara in Casa Alba, cancelarul german calca pe teren minat. Minat de mostenirea schroderiana, greu de inlaturat.
Doua dintre aceste „mine” au explodat pana acum in public – si ceea ce da de gandit este faptul ca „deflagratia” a avut loc in ambele cazuri cu doar putin timp inainte de intalnirile cancelarului cu cei mai inalti oficiali americani. Astfel, chiar inainte de sosirea Condoleezzei Rice la Berlin a izbucnit scandalul Al Masri – germanul de origine araba interogat de CIA. Acum, cu putine ore inainte ca Merkel sa decoleze spre SUA, a aparut informatia ca doi agenti ai serviciilor secrete germane, prezenti la Bagdad in vremea debutului interventiei militare din Irak, ar fi cooperat cu agentii americani nu numai pentru localizarea de „non targets” (spitale, ambasade etc.), ci si pentru stabilirea de tinte precise ale bombardamentelor ulterioare. In ambele cazuri, informatiile au provenit din surse americane. Coincidenta? Numai un naiv poate crede asa ceva.
Informatiile de rigoare sunt in primul rand o dovada a fatarniciei fostei guvernari social-democrat/ecologiste. Pacifistii Schroder-Fischer & Co. nici usturoi nu mancasera, nici gura nu le mirosea de cate ori venea vorba de Irak – razboi de care s-au folosit insa fara jena pentru a castiga alegerile din 2002. Si cu toate ca doi agenti germani aflati la Bagdad inca nu fac din Germania tara participanta la razboi, fostii oficialii au preferat ieri sa se dea la fund. Schroder a disparut cu totul, seful sau de cancelarie si fost coordonator al serviciilor secrete, Frank-Walter Steinmeier, actualmente sef al diplomatiei in cadrul marii coalitii, s-a balbait cat cuprinde, pe cand Joschka Fischer a declarat ca avea „niste cunostinte” vagi. Halal! Ori e alba, ori e neagra! In asemenea chestiuni nu exista „niste” sau „putine”, cum nu exista „putin” razboi, „niste” tortura sau „nitica” democratie!
Apoi, aceste „mine” mai semnaleaza ca americanii nu uita. Nu lipsa participarii Germaniei la razboiul din Irak a jignit administratia de la Washington, ci tonul de macho adoptat de Gerhard Schroder. Chiar daca nemtilor nu le va placea urmatorul adevar: din punct de vedere al SUA, Germania este irelevanta atat pentru siguranta nationala, cat si pentru politicile Americii din Irak, Iran sau Marele Orient Mijlociu. Afirmatiile fostului cancelar cum ca tara sa reprezinta o putere globala de dimensiune medie sunt ilare si atat! Rolul Germaniei de putere cvasiglobala s-a incheiat o data cu razboiul rece, iar rolul de lider al Germaniei rezida de multisor in plan regional, european.
Despre aceste noi informatii, unele voci sustin ca ele au aparut spre a o descuraja pe Merkel in vederea reluarii unor critici gen Guantanamo, altii spun ca dimpotriva, ele au venit in sprijinul ei fata de adversarul politic traditional, social-democrat, de-acum discreditat.
Cert este ca ambii lideri politici doresc „deschroderizarea” relatiilor bilaterale. Iar analistii americani au sustinut deseori ca presedintele Bush este in stare sa accepte critici sau opinii divergente atat timp cat i se spun in fata si, preferabil, intre patru ochi.
Exact stilul Angelei Merkel! Doamna cancelar pe post de „ghost-buster” (vanator de fantome)!
