După ce forţele coaliţiei şi-au atins primul obiectiv încă din prima zi de ostilităţi, impunând zona de interdicţie aeriană, operaţiunile se concentrează pe întreruperea liniilor de aprovizionare ale trupelor guvernamentale libiene. Rusia şi China au criticat atacurile coaliţiei.
Ploaia de bombe dezlănţuită de forţele americane, britanice şi franceze a reuşit să reducă la zero capacităţile forţelor aeriene libiene; singurele avioane aflate acum în spaţiul aerian al statului nord-african aparţin „coaliţiei bunăvoinţei”. Dacă iniţial atacurile s-au concentrat asupra bazelor aeriene şi sistemelor antiaeriene ale armatei libiene şi asupra vehiculelor militare din apropierea zonelor controlate de insur-genţi, în ziua a doua ţintele
atacurilor au fost obiective militare necesare susţinerii logistice a forţelor guvernamentale. Astfel, în apropierea reşedinţei lui Gaddafi din Tripoli a fost distrusă o clădire care era folosită, conform informaţiilor americane, drept centru de comandă şi control al trupelor liderului libian.
Comandamentul militar american a negat că ţinta atacului respectiv ar fi fost însuşi colonelul Gaddafi.
Insurgenţii aplaudă intervenţia militară
Atacurile asupra forţelor lui Gad-dafi au venit, probabil, într-un moment crucial pentru insurgenţi; în momentul primului val de atac al avioanelor franceze, aceştia erau pe cale să piardă controlul asupra uneia dintre redutele lor principale – oraşul Benghazi. Însă bombele coaliţiei au spulberat blindatele armatei libiene, împânzind şoseaua dintre Ajdabiya şi Benghazi cu carcasele distruse ale vehiculelor. Profitând de retragerea în grabă a forţelor guvernamentale, rebelii s-au lansat pe urmele acestora, avansând până în apropierea oraşului Ajdabiya, un nod de circulaţie cu o mare importanţă strategică; controlul asupra oraşului şi drumurilor adiacente înseamnă totodată controlul asupra rutei către estul ţării. Dacă insurgenţii reuşesc să cucerească şi să menţină Ajdabiya, vor tăia singura cale de acces a trupelor lui Gaddafi către Benghazi.
Dacă în nord-estul Libiei situaţia pare să se fi îmbunătăţit, nu ace-laşi lucru se poate spune despre una dintre localităţile din vestul ţării, Misrata. Acolo, forţele guvernamentale au recucerit oraşul şi, conform puţinelor informaţii care au ajuns la urechile reprezen-tanţilor presei, par să fi lansat o acţiune de „curăţare” de insur-genţi, care constă din percheziţia, casă cu casă, stradă cu stradă, a oraşului şi arestarea sau uciderea tuturor celor suspectaţi că ar fi ridicat armele împotriva regimului lui Gaddafi. De asemenea, trupele guvernamentale ar fi obligat populaţia civilă să se adune în jurul obiectivelor militare, folosind-o ca pe nişte „scuturi umane” – o tactică similară celei adop-tate de Saddam Hussein în timpul războiului din Irak.
Rusia şi China critică Rezoluţia 1973
Deşi s-au abţinut de la vot la adoptarea Rezoluţiei ONU 1973, care a autorizat folosirea forţei pentru instaurarea unei zone de interdicţie aeriană deasupra Libiei pentru a proteja populaţia civilă, Rusia şi China s-au declarat nemulţumite de felul în care membrii coaliţiei militare au acţionat pentru a impune această zonă. Astfel, prim-ministrul rus Vladimir Putin a comparat textul rezoluţiei cu „chemările medievale la cruciadă”, adăugând că amestecul în treburile interne ale altor state devine „o modă” în politica externă a Statelor Unite şi că Rusia va trebui să îşi întărească sistemele de apărare. China a criticat, de asemenea, atacurile aeriene, un purtător de cuvânt al Ministerului de Externe declarând că „China regretă folosirea forţei” în conflictul din Libia.
Mai volatilă este poziţia Ligii Arabe, un pion extrem de important în acest conflict; după ce duminică preşedintele Ligii, Amr Moussa, se declarase nemulţumit de atacuri pentru că acestea ar fi făcut victime şi în populaţia civilă – o ştire vehiculată de organele de presă oficiale din Libia, dar care nu a putut fi verificată de jurnalişti independenţi -, luni acesta a declarat că Liga Arabă respectă în continuare Rezoluţia Consiliului de Securitate al ONU.
Libia îi învrăjbeşte pe liderii ruşi
Preşedintele Rusiei, Dmitri Medvedev, a calificat termenul de „cruciadă”, folosit de prim-ministrul Vladimir Putin pentru a descrie operaţiunile militare împotriva regimului lui Gaddafi, drept „inacceptabil şi inadmisibil”; „consider că rezoluţia Naţiunilor Unite reflectă interpretarea noastră a evenimentelor din Libia, dar nu în totalitate”, a continuat Medvedev, „şi din această cauză nu am făcut uz de dreptul de veto”.