Cum a devenit Budapesta poarta de intrare a Chinei în Europa

În timp ce Ungaria şi Polonia se anunţă ca destinaţiile privilegiate ale investiţiilor chineze în Europa Centrală şi de Est, la Bucureşti, Camera de Comerţ nu a fost în stare să ţină investitorii chinezi nici măcar o zi la un forum ce le era dedicat. Aceştia au preferat să plece înainte de încheierea manifestării la Budapesta.

Victor Ponta declara într-un interviu din ianuarie 2011 că nu ar mai trebui să împrumutăm bani de la FMI, ci de la Rusia şi China. Nici zece zile mai târziu, preşe­dinţii Chinei, Hu Jintao, şi Poloniei, Bronislaw Komorowski, semnau la Beijing un parteneriat strategic. În luna mai, premierul Wen Jiabao făcea o vizită în Islanda, Suedia, Polonia şi Ungaria şi semna, la Budapesta, acorduri de investiţii de miliarde de euro. În schimb, un forum privind „Contribuţia Chinei la dezvoltarea regiunii Dunării”, care trebuia să se desfăşoare luni şi marţi la Bucureşti, la care au participat reprezentanţii a 20 de firme chineze, s-a încheiat cu un eşec după numai o zi, chinezii făcându-şi bagajele şi plecând la… Budapesta.

„Vântul bate dinspre Est”, declara Viktor Orban, celălalt premier est-european care crede că ţara sa „nu este o colonie” a Occcidentului, imediat după ce a ieşit de la discuţiile cu FMI, în iulie 2010. Şi el spera, ca şi Ponta, să schimbe condiţiile impuse de Uniunea Europeană şi de FMI cu mirajul banilor ieftini veniţi din Rusia şi China.

Orban, furios pe criticile adresate de Bruxelles şi de capitalele europene pentru modificarea Constituţiei, restrângerea liber­tăţii de expresie şi subminarea de către guvernul său a statului de drept şi indepen­denţei justiţiei, a uitat de principiile tinereţii – când organiza marşuri de protest împotriva masacrului din Piaţa Tienanmen şi îl primea pe Dalai Lama la Budapesta – şi şi-a descoperit o nouă dragoste pentru China comunistă, dar plină de bani. Dacă, Ponta, doreşte să-i calce pe urme după valul de critici la care a fost supus în ultimele zile, trebuie să ştie că ungurii şi polonezii au furat startul.

Între China şi FMI

Când Orban şi Fidesz au venit la putere, Ungaria avea deja excelente legături economice cu China, dezvoltate anterior de guvernarea socialistă în perioada 2004-2010. În speranţa că Beijingul va răspunde pozitiv foamei lui de finanţare autoindusă prin denunţarea acordului cu UE şi FMI, premierul ungar s-a lansat într-o ofensivă de seducere a liderilor chinezi, pe care i-a lăudat că „au rămas loiali câtorva principii pe care noi, în Occident, le-am abandonat în ultima vreme”.

În pofida acestor gesturi, banii mult visaţi s-au lăsat aşteptaţi. Potrivit unei statistici neoficiale chineze citate de EUObserver, în ultimii doi ani investiţiile chineze în Ungaria s-au ridicat la 2-2,5 miliarde de dolari, dar jumătate din aceşti bani (1,25 miliarde) au venit de la o singură companie – Wanhua Industrial Group, care în februarie 2011 a cumpărat combinatul chimic BorsodChem. Chinezii i-au promis lui Orban de două ori că-i vor oferi împrumuturi pentru dezvoltarea unor proiecte economice ungare şi de două ori aceste promisiuni nu s-au materializat. Beijingul a refuzat, de asemenea să se implice în dezvoltarea proiectelor de infrastructură şi a refuzat oferta Budapestei, de participa la privatizarea Malev, după ce compania aeriană ungară a dat faliment ca urmare a unei proceduri de infringement lansată de Comisia Europeană.

Motivul pentru care China nu l-a primit în braţele sale pe Viktor Orban a fost politica de confruntare cu Occidentul şi lipsa sa de încredere în piaţa liberă! I-a spus-o în faţă adjunctul ministrului de Externe de la Beijing, Song Tao, în cursul unei vizite făcute în această primăvară la Budapesta. Morala pentru Ponta? Nici China nu-ţi dă bani dacă nu ai un acord cu FMI, dacă nu ai relaţii bune cu UE şi dacă încerci să păcăleşti capitalismul.

Astfel că Orban şi-a învăţat lecţia, s-a întors cu coada între picioare la masa negocierilor cu FMI şi şi-a făcut mea culpa în faţa UE.  Abia atunci s-au deschis şi băierile pungii şi China, care a transmis în acest fel că preferă parteneri stabili şi predictibili şi că nu are nici un interes să devină o alternativă la UE pentru statele membre care au nevoie de banii Europei, dar nu vor să respecte condiţiile ei. Cu alte cuvinte, nici măcar China nu încearcă să submineze calea pe care Germania încearcă să aducă Europa spre redresare.

Poarta de intrare

Când, în aprilie, premierul chinez, Wen Jiabao, a făcut o vizită în Europa, el a făcut două opriri în Europa de Est: La Varşovia şi la Budapesta. În ianuarie, China şi Polonia semnaseră un parteneriat strategic, iar în martie Guvernul Donald Tusk lansase un proiect special numit GO CHINA pentru extinderea relaţiilor comerciale şi pentru atragerea investiţiilor chineze, care implică opt ministere şi departamente, printre care ministerele de Externe, Economiei, Turismului, Agenţia pentru Informaţii şi Investiţii Străine şi Asociaţia Antreprenorilor Polonezi. Cu prilejul vizitei, Wen a anunţat un plan de investiţii de 10 miliarde de euro în Europa Centrală şi de Est şi a declarat cu încredere că întreaga regiune va deveni „poarta Chinei” spre Europa.

O săptămână mai târziu, la Budapesta, Orban l-a primit pe vicepremierul chinez Li Keqiang, care a venit însoţit de o delegaţie de nu mai puţin de 200 de oameni de afaceri.

A fost încheiat un acord de împrumut de un miliard de euro pentru Banca Ungară de Dezvoltare MFB, au fost semnate înţelegeri privind investiţii chineze în agricultură, tele­comunicaţii, întreprinderi mici şi mijlocii şi infrastructură.

A fost semnat un memorandum în valoare de un miliard de euro prin care o companie chineză se angajează să construiască o cale ferată de 20 de kilometri, care să lege aeroportul de centrul Budapestei. Gigantul chinez Huawei Technologies, care produce echipamente de comunicaţii, a anunţat că a decis să construiască o fabrică şi un centru de logistică în Ungaria. În total, s-a lăudat Orban, China ar putea cheltui în anii viitori până la 25 de miliarde de euro în Ungaria.

Prin comparaţie, incidentul petrecut zilele trecute în România pare o umilinţă. În organizarea Camerei de Comerţ şi Industrie şi cu o participare românească numai la nivelul a doi secretari de stat, fără mediatizare corespunzătoare şi într-o atmosferă de politică irespirabilă forumul „Contribuţia Chinei la dezvoltarea regiunii Dunării” s-a încheiat după numai o zi, când reprezentanţii celor 20 de companii chineze au decis că au văzut destule şi au plecat la Budapesta.