Apariţia televizată a unuia dintre fii lui Muammar Ghaddafi, Saif, a încins şi mai mult spiritele. Considerat de New York Times „simbolul speranţei libienilor pentru reformă”, Saif Gaddafi a numit demonstranţii „nişte drogaţi” şi a ameninţat cu zeci de mii de morţi.
După o pauză de peste un an – în 2008 îşi anunţase retragerea de pe scena politică – Saif Ghaddafi s-a reîntors luni seară pe postul naţional de televiziune al Libiei cu o cuvântare în care a reafirmat voinţa regimului tatălui său de a îşi păstra puterea cu orice preţ. În discursul său, ţinut într-un dialect regional şi nu în arabă, tânărul Ghaddafi – educat în Austria şi Marea Britanie, şi considerat multă vreme drept cel mai pro-vestic membru al elitei conducătoare – a afirmat că demonstraţiile au fost organizate de islamişti şi agenţi străini, care doresc să îşi împartă ţara între ei, şi a schiţat un viitor sumbru pentru Libia în cazul în care duşmanii actualului regim ajung la putere.
Gaddafi a avertizat demonstranţii că singura lor opţiune este dialogul paşnic cu guvernul: „putem vorbi despre democraţie şi drepturi, şi poate că ar fi trebuit să facem asta mai demult. Însă alternativa la discuţii este războiul, şi în loc să plângem pentru cei peste 200 de morţi, vom plânge pentru sute de mii”. Totodată, Ghaddafi a promis schimbări majore în stat, anunţând că în scurtă vreme vor intra în vigoare noi legi care să garanteze autonomia presei şi drepturile civile şi va fi introdusă o nouă constituţie, dorită de altfel şi de tatăl său. De asemenea, vor fi iniţiate proiecte ale statului în valoare de 200 de miliarde de dolari, regiunile ţării vor câştiga o autonomie mai mare, vor fi introduse un nou imn şi un nou steag. Astfel, Libia nu va trebui să împărtăşească soarta Egiptului şi a Tunisiei, care, conform lui Ghaddafi, „suferă acum şi nu îşi vor păstra independenţa ţării”.
Ghaddafi şi-a cerut scuze pentru violenţa cu care armata a intervenit împotriva protestatarilor în oraşul Benghazi, explicând însă că armata nu este obişnuită cu asemenea acţiuni şi nu a făcut altceva decât să răspundă provocărilor demonstranţilor, care erau, în mare parte, „beţi şi sub influenţa unor droguri halucinogene”.
Triburile libiene se distanţează
Deşi nu a fost menţionată decât într-o singură propoziţie de către Ghaddafi – „noi nu avem partide, noi avem triburi”, a spus acesta comparând structura politică a ţării sale cu cea a Egiptului şi Tunisiei – organizarea tribală a libienilor ar putea fi unul dintre cei mai importanţi factori pentru deznodământul final al protestelor. Înainte de independenţa Libiei din 1951, diversele triburi operau ca entităţi autonome atât din punct de vedere politic cât şi militar şi economic, iar această structură, care a caracterizat scena politică din regiune pentru sute de ani, a rămas în principiu neschimbată; schema triburilor este una piramidală, cu baza constând din familii care, laolaltă, compun clanuri, care sunt la rândul lor elementele care alcătuiesc un trib. Deja, două triburi s-au dezis de Ghaddafi; Akram Al-Warfalli, şeful tribului Al Warfalla, unul dintre cele mai mari triburi libiene, a declarat că „fratele Gaddafi nu ne mai este frate, şi îi cerem să părăsească ţara”, iar şeicul Faraj al Zuway, şeful tribului Al-Zuwayya din estul Libiei, a ameninţat să oprească toate exporturile de petrol către Europa în 24 de ore dacă violenţele împotriva populaţiei nu încetează imediat.
Protestele au ajuns şi la Tripoli
După ce, conform unor surse neverificate, demonstranţii au reuşit în cursul zilei de duminică să preia controlul asupra mai multor oraşe din estul ţării, şi în capitala Tripoli au avut loc duminică seara demonstraţii; ca şi în zilele precedente, forţele de ordine au făcut uz de arme de foc, omorând peste 60 de persoane. Mai mulţi oficiali, printre care ministrul justiţiei, ambasadorul Libiei în China şi reprezentantul ţării la Liga Arabă, au demisionat în semn de protest împotriva violenţelor, iar zvonuri neconfirmate pretind că Muammar Ghaddafi ar fi părăsit ţara, o posibilă destinaţie fiind Venezuela.
Şi Europa este atinsă
Luni, preţul petrolului la bursele din Europa a crescut cu peste 4%, atingând cea mai înaltă cotă din ultimii doi ani. Libia produce zilnic 1,6 milioane de barili şi are cele mai mari rezerve de petrol din Africa, iar instabilitatea din această ţară ar avea repercusiuni mai serioase asupra preţului decât evenimentele din Tunisia, care nu exportă decât o cantitate neînsemnată de petrol, sau Egipt, care nu exportă preţiosul material, dar este un punct important de tranzit pentru petrolul din ţările arabe. Analiştii economici sunt de părere că o eventuală întrerupere a producţiei ar duce la un preţ şi mai ridicat, iar compania BP, unul dintre cei mai importanţi operatori din branşă, a declarat că suspendă începerea unui nou proiect de foraj în deşertul din vestul Libiei.
Liderii mondiali condamnă violenţa
Secretarul general al Ligii Arabe, Amr Moussa, considerat unul dintre potenţialii candidaţi la preşedinţie din Egipt, a condamnat dur reacţia armatei libiene, declarând că „cererile protestatarilor sunt legitime”. David Cameron, prim-ministrul Marii Britanii, aflat în vizită la Cairo, a numit actele de violenţă ale regimului Gaddafi „absolut dezgustătoare şi inacceptabile, cea mai îngrozitoare formă de represie”. Guvernul american şi secretarul general al Naţiunilor Unite, Ban Ki-Moon, au obiectat de asemenea împotriva brutalităţii armatei libiene.
Un oficial al Uniunii Europene a declarat la Bruxelles că Libia a ameninţat UE că nu va mai opri imigranţii ilegali care traversează Marea Mediterană către Europa dacă UE va continua să susţină demonstraţiile anti-guvernamentale. Acest mesaj a fost transmis ambasadorului Ungariei la Tripoli, Ungaria deţinând la ora actuală preşedinţia UE.
