Situaţia politică din Egipt este departe de a fi clară, numai că în această toamnă ţara piramidelor va trebui să-l aleagă pe succesorul lui Hosni Mubarak, într-o campanie electorală care va fi, pentru prima dată în istorie, liberă. Fost ministru de externe în regimul lui Hosni Mubarak, în perioada 1991 – 2001, Amr Moussa este unul dintre cei care au şanse să câştige fotoliul de preşedinte.
La prima vedere nu l-am vedea ca favorit, asta pentru că Moussa şi-a petrecut ultimul deceniu în calitate de şef al Ligii Arabe, în esenţă, o asociaţie de autocraţi care-i seamănă lui Hosni Mubarack, cred jurnaliştii de la Newsweek. Cu toatea acestea, favoritul detaşat al alegerilor de anul acesta este Moussa, fie pentru nu are contracandidaţi pe măsura, fie pentru că este un vocal critic al Israelului. Celălat candidat cu şanse ar putea fi Mohamed ElBaradei, un om care a trăit mult timp în afara ţării şi este preferatul revoluţionarilor din piaţa Tahrir. Însă Moussa are avantajul de a se fi rupt de regimul autocrat şi defectuos condus de Mubarak, şi acela de a fi trăit în lumea arabă.
Unul din secretele lui Moussa ar putea fi carisma sa şi vocea baritonală, însă cel mai mare avantaj este dat de politica anti-Israel. Când Moussa i-a primit pe jurnaliştii de la Newsweek în biroul său de la Liga Arabă, nu a ezitat deloc să fie foarte vehement împotriva Israelului. „Procesul de pace a devenit un cuvânt murdar, pentru că am descoperit că era doar un truc (israelian) pentru a continua să se vorbească şi a poza în faţa camerelor…dar nu exista nicio substanţă. Nu ar trebui să ne mai angajăm în astfel de lucruri. Niciodată”, le-a spus Moussa.
Israelul a fost o tema foarte importantă în cariera lui Moussa. Fiind un diplomat de carieră, Moussa a fost un protejat al ministrului de externe egiptean, Ismail Fahmi, în anii 1970. Când preşedintele egiptean Anwar Sadat a făcut vizita sa istorică în Israel în anul 1977, Fahmi şi-a dat demisia din funcţia de ministru de externe, pe motiv că mişcarea ar putea costa Egiptul poziţia de lider al lumii arabe. Prin urmare, Moussa s-a detaşat de ministrul demisionar şi s-a alăturat grupului care pregătea tratatul de pace cu dintre cele două ţări. Înţelegrea a dus la revenirea peninsulei Sinai Egiptului, dar a afectat imaginea ţării în ochii arabilor.
Până când Moussa a devenit ministru de externe, extinderea aşezărilor israeliene în Cisiordania şi Gaza în dauna palestinienilor au dus la o ruptura între Egipt şi Israel. Moussa a devenit unul dintre cei neobosiţi detractori ai Israelului, confruntându-i în timpul conferinţelor de presă şi când prindea ocazia la televizor.
Cu toate acestea, Moussa pare deplin conştient de reacţia publicului la izbucnirile lui. Într-un sondaj realizat de Pew Research Center şi publicat în luna aprilie, la două luni după revoluţie, 54 la suta dintre egipteni erau în favoarea anulării acordului de pace cu Israelul, comparativ cu 36 la suta care ar dorit să îl menţină. (Restul au fost indecişi.) Un diplomat occidental, care a ajuns să-l cunoască bine pe Moussa în timp ce slujea în regiune, a spus răspicat: sursa lui de popularitatea este aproape în întregime derivată din imaginea sa de naţionalist arab, foarte critic faţă de Israel.”
Chiar şi aşa, Moussa exclude ideea desfiinţării tratatului. „O să vă spun două lucruri: în primul rând nu vom abroga tratatul, iar în al doilea, vrem să ne reconstruim ţara, iar asta înseamnă că nu trebuie să urmărim o politică aventuroasă.”
Cât despre relaţia cu Hosni Mubarak, Moussa a spus ca a avut o relaţie tensionată cu fostul lider, chiar la nivel personal. Cu toate aceste declaraţii, Moussa l-a susţinut pe fostul preşedinte într-un interviu televizat acordat în urmă cu numai un an, spunând că îl susţine pe Mubarak la viitoarele alegeri.
În momentul când protestele au izbucnit în Cairo, Moussa se afla în Elveţia, la Davos, la Forumul Economic Mondial. Motiv pentru care a plecat din Davos mai devreme decât era programat. Întors în biroul său de la Liga Arabă, Moussa i-a telefonat preşedintelui Mubarak şi i-a spus „domnule preşedinte, asta este revoluţie… şi am pledat pentru evitarea vărsării de sânge.” Desigur, declaraţia lui Moussa este totuşi imposibil de verificat.
Potrivit presei egiptene, Moussa s-a alăturat protestatarilor în ce-a de-a doua săptămână de la începutul revoltelor, dar a încercat să-i descurajeze să-l înlăture pe Mubarak. Întrebat despre acest lucru, Moussa a declarat că au fost răspândite de oponenţii săi politici şi că sunt absolut greşite. Potrivit unor sondaje din luna iunie, Moussa conduce detaşat cu 25 la sută din voturi, urmat de Mohamed ElBaradei, care are cinci la sută şi de celalţi care au şi mai puţin. Ceea ce este îngrijorător pentru fostul ministru de externe, este faptul că a scăzut mult în popularitate, dacă ne gândim că în luna martie sondajele îl poziţionau la 40 la sută. Mai mult, numărul indecişilor este de 57 la sută, ceea ce înseamă că Egiptul are o cursă pentru fotoliul prezidenţial încă deschisă.
