Ne-am declarat de acord să punem la dispoziţie întreg potenţialul nostru unic la începutul acestor operaţiuni”, a afirmat ministrul Apărării al SUA, Robert Gates, adăugând însă că „mai apoi, Statele Unite vor susţine operaţiunea militară, dar nu vor juca rolul principal în ea”.
Însă dacă Statele Unite nu vor conduce operaţiunea, cine ar putea şi ar fi dispus s-o facă?
Aparent, organizaţia care s-ar potrivi cel mai bine în acest rol este NATO; mai multe state membre participă la operaţiuni, şi numai NATO dispune, în afară de SUA, de posibilităţile logistice şi tehnice de a organiza o operaţiune de o asemenea anvergură. Însă membrii pactului Nord-Atlantic nu au putut cădea duminică de acord asupra rolului organizaţiei; Turcia se opune cu îndârjire preluării controlului operaţiunilor de către NATO, jignită de afrontul pe care i l-a adus preşedintele Franţei, Nicolas Sarkozy, care nu a invitat nici un oficial turc la summitul despre situaţia din Libia, care a avut loc sâmbătă la Paris. Nici Germania nu ar fi încântată ca operaţiunile să aibă loc sub conducerea NATO, guvernul german declarând că nu va participa în nici un fel la impunerea zonei de interdicţie aeriană. Pe de altă parte, ministrul de Externe al Italiei, Franco Frattini, a afirmat că „trebuie ca această coaliţie a bunăvoinţei să fie sub pusă sub conducerea pactului Nord-Atlantic”.
Franţa ar prefera să preia frâiele operaţiunilor, însă nu este clar în ce măsură ar putea să o facă. Aşadar, deocamdată atacurile împotriva regimului Gaddafi vor fi coordonate în continuare de către Centrul de operaţiuni africane al Statelor Unite, AFRICOM.
În mod ironic, cartierul general al acestuia se află în Germania, lângă Stuttgart.
