Deşi trupele regimului Gaddafi au recucerit câteva oraşe, apropiaţii dictatorului libian îl părăsesc; ministrul de Externe, Moussa Koussa, a cerut azil politic în Marea Britanie. Între timp, agenţi CIA operează la sol, încercând printre altele, să afle cine sunt liderii insurgenţilor.
Recâştigarea controlului asupra oraşelor Brega şi Ras Lanuf ar fi trebuit să fie o veste bună pentru Muammar Gaddafi – dacă ea nu ar fi venit o dată cu o veste extrem de proastă pentru regimul libian: ministrul de externe, Moussa Koussa, a fugit din ţară prin Tunisia şi a cerut azil politic în Marea Britanie. Koussa era socotit drept foarte apropiat de Gaddafi şi drept unul dintre pionii principali ai dictatorului nord-african; Koussa, care a promovat în sociologie la universitatea din Michigan, a fost şeful serviciilor secrete libiene din 1994 până în 2009, poziţie din care a reuşit să normalizeze relaţiile dintre Libia şi statele vestice – mai ales Statele Unite şi Marea Britanie. Koussa şi-a motivat demisia din postul de ministru de Externe cu atacurile forţelor guvernamentale asupra populaţiei civile.
Deşi ministrul american de Externe, Hillary Clinton, afirmase cu o săptămână în urmă că unele figuri-cheie ale regimului Gaddafi sunt dispuse să îşi părăsească poziţiile şi să schimbe părţile, puţini s-ar fi aşteptat ca tocmai Koussa să fie primul dintre aceştia.
Obama autorizează prezenţa CIA în Libia
Zvonurile că agenţi CIA ar opera deja pe teritoriul libian au fost confirmate de un oficial american; agenţii au fost trimişi în Libia în urmă cu două săptămâni, după ce biroul operaţional din Tripoli a trebuit să fie închis. Deşi CIA nu comentează operaţiunile în curs, surse din cadrul agenţiei au afirmat că, printre altele, agenţii au contribuit la salvarea echipajului unui F-15 american căzut în apropierea oraşului Benghazi, la alegerea ţintelor atacate de forţele Coaliţiei şi la stabilirea contactului cu liderii insurgenţilor.
Nu numai CIA-ul şi-a trimis agenţii în Libia; conform unui oficial britanic, comandouri ale serviciului secret al Marii Britanii, MI6, operează, de asemenea, în ţara nord-africană – cu aceleaşi scopuri ca şi colegii lor americani.
Insurgenţa are două capete
Khalifa Haftr şi Abdel Fattah Younes – aceştia sunt cei doi comandanţi militari ai insur¬gen¬ţilor. Primul, Haftr, a fost general al armatei libiene în anii ’80 – după care, în urma unei înfrângeri suferite în Ciad de trupele sale, a fost condamnat la moarte de Gaddafi. Haftr a reuşit să fugă din Libia şi s-a stabilit în Statele Unite, în orăşelul Fairfax din Virginia. Întors de curând în ţara natală, Haftr a fost pus în fruntea trupelor insurgenţilor, unde este o apariţie mai curând pitorească; spre deosebire de subalternii săi, nu poartă haine de camuflaj, ci un costum în dungi şi, peste el, un hanorac cu glugă. Younes, şeful statului major al rebelilor, a fost general în armata lui Gaddafi până în urmă cu câteva săptămâni, când a trecut de partea rebelilor. Deşi îndelungata sa loialitate faţă de Gaddafi a trezit la început suspiciuni în tabăra insurgenţilor, Younes dispune de experienţă militară recentă şi de un atu pe care Haftr nu îl are: cunoaşte foarte bine atât alcătuirea forţelor cu care se luptă, cât şi tacticile şi capabilităţile acestora. Un oficial american descrie relaţia lor drept una „proaspătă”. „Au fost de părţi diferite multă vreme, şi probabil că abia încep să se cunoască”, a declarat acesta.
