Ascensiunea statelor mafiote: cum ajung infractorii la vârful puterii

Poliţia, procurorii şi judecătorii din întreaga lume se confruntă cu o nouă ameninţare, mai gravă decât înmulţirea infractorilor sau lipsa de resurse: mafia de stat. Pe de-o parte, infractorii au pă­truns în instituţiile de stat la un nivel fără precedent, iar pe de altă parte mulţi înalţi funcţionari publici au preluat operaţiunile ilegale ale mafiei locale, în loc să lupte pentru eradicarea bandelor puternice.

În prezent, poziţiile de conducere din cele mai profitabile întreprinderi ilegale nu mai sunt ocupate doar de infractori profesionişti, ci şi de înalţi funcţionari guvernamentali, legiuitori, şefi ai agenţiilor de spionaj, conducători de departamente de poliţie, ofiţeri militari şi, în unele cazuri extreme, chiar şefi de stat sau membri ai familiilor acestora, arată un studiu al Institutului Carnegie pentru Pace Internaţională.

Această fuziune a guvernelor cu grupurile criminale este diferită de modul în care au­torităţile şi mafia au colaborat în trecut. De-a lungul timpului, guvernele şi agenţiile de spionaj, inclusiv cele din ţările demo­cratice, au infiltrat de multe ori infractori pentru a face contra­bandă cu arme cu insurgenţii aliaţi din alte ţări sau chiar pentru a ucide duşmani din străinătate (încercarea CIA de a colabora cu figuri importante din mafia americană pentru asasinarea lui Fidel Castro în 1960 este probabil cel mai bun exemplu).

Dar, spre deosebire de statelele normale, state mafiote nu se bazează doar ocazional pe grupurile criminale pentru a îndeplini anumite obiective de politică externă. Într-un stat mafiot, înalţi funcţionari de stat au devenit, de fapt, jucători importanţi, dacă nu liderii întreprinderilor ilegale şi, prin urmare, apărarea şi promovarea intereselor acestor întreprinderi au devenit priorităţi oficiale. În statele mafiote, printre care Institutul  Carnegie enu­meră Bulgaria, Guineea-Bissau, Muntenegru, Myanmar, Ucrai­na şi Venezuela, interesele na­ţio­nale şi interesele crimei organizate sunt acum strâns interconectate.

Operaţiunea Arctic Sea

În ultimul deceniu, fuziunea guvernelor şi a grupurilor criminale a avut ca rezultat apariţia unor state mafiote puternice. Jose Grinda, un procuror spaniol, cu mulţi ani de experienţă în lupta împotriva organizaţiilor criminale est-europene, susţine că Moscova foloseşte în mod regulat grupurile mafiote. Un exemplu elocvent al suprapunerii dintre guvernul Rusiei şi grupurile sale criminale este cazul navei de marfă Arctic Sea, despre care guvernul rus a susţinut că a fost deturnată de piraţi în largul coastei Suediei în 2009. Aparent, Moscova a trimis marina rusă pentru a salva nava, dar mulţi experţi cred că aceasta trans­porta, de fapt, arme de contra­bandă, iar ruşii au încercat să muşamalizeze operaţiunea care fusese descoperită de serviciile de informaţii rivale. Cu toate acestea, afacerea a subliniat caracterul imprevizibil al unui mediu de securitate în care este dificil să se distingă calculele geopolitice ale statelor din motive de profit ale organizaţiilor criminale.

Bani pentru partid, varianta bulgărească

Rusia nu este singura ţară în care linia dintre agenţiile guvernamentale şi grupurile criminale s-a şters iremediabil. Crima organizată are o influenţă din ce în ce mai mare asupra tuturor instituţiilor bulgare, inclusiv asupra guvernului, Parlamentului şi sistemului judiciar. Într-o încercare de a-şi menţine influenţa, indiferent de cine este la putere, liderii mafiei bulgare au făcut donaţii importante la toate partidele politice din Bulgaria.

Aceste donaţii s-au transformat în afaceri legitime, iar infractorii au încercat – unii cu succes – să-şi cumpere intrarea în instituţiile de stat.

Sub nivelul guvernului naţional şi conducerea principalelor partide politice, mafia din Bulgaria „deţine” mai multe oraşe şi are reprezen­tanţi chiar şi în Parlamentul European. Această participare directă în politică – spre deosebire de mită – este o dezvoltare relativ nouă pentru grupurile mafiote din Bulgaria.

În mod similar, în centrul regional Velingrad şi în multe oraşe mici şi sate din Bulgaria, liderii mafiei controlează consiliul municipal şi primarul.

Drogurile şi armata

Un stat mafiot a luat naştere şi în Venezuela. În 2010, preşedin­tele Hugo Chavez l-a numit pe generalul Henry Rangel Silva ca principal comandant al forţelor armate din Venezuela. La începutul acestui an, el a devenit ministru al Apărării. Dar, în 2008, Departamentul Trezoreriei din SUA l-a adăugat pe Rangel Silva pe lista sa de lideri oficiali ai cartelurilor de droguri, acuzându-l de „sponsorizarea activităţilor de trafic de stupefiante”.

Departamentul de Trezo­rerie a inclus recent pe această listă o serie de alţi oficiali din Venezuela, inclusiv cinci ofiţeri de rang înalt din cadrul armatei, un important ofiţer de informaţii şi un membru influent al Congresului aliat cu Chavez.

Fost şef la Interpol, condamnat pentru mită

Combaterea crimei internaţio­nale necesită cooperare interna­ţională, dar, din păcate, infractorii s-au infiltrat şi în cadrul organizaţiilor mondiale, potrivit Institutului Carnegie. Interpolul, organizaţie multilaterală care are ca misiune „să asigure şi să promoveze cea mai largă cooperare posibilă între toate autorităţile de poliţie judiciară” a fost condus între 2004 şi 2008 de Jackie Selebi, comisarul poliţiei naţionale din Africa de Sud. Selebi a fost condamnat în 2010 pentru că a acceptat o mită de 156.000 de dolari de la un traficant de droguri şi ispăşeşte în prezent o pedeapsă de 15 ani de închisoare.

Principalele obstacole în combaterea statelor mafiote sunt lipsa de conştientizare în rândul cetăţenilor obişnuiţi, dar şi a factorilor de decizie cu privire la amploarea fenomenului, ca şi bugetele mici ale agenţiilor guvernamentale care luptă împotriva criminalităţii interna­ţionale, în special într-o perioadă de austeritate fiscală.

Dacă Ucraina şi Bulgaria sunt state mafiote, vă rămâne dum­neavoastră să judecaţi ce fel de stat este România, având în vedere acuzaţiile aduse de DNA unor magistraţi din CSM.