Noua retrogradare a Greciei de către Moody’s a fost considerată „iraţională” la Bruxelles, agenţiile internaţionale de rating fiind acuzate că „aduc ploaia sau vremea bună”, „amplificând” speculaţiile pe pieţele mondiale.
Se vorbeşte de agenţii de notaţie (de rating), dar în lume contează doar trei – Standard&Poor’s (S&P), Moody’s şi Fitch Ratings. Toate sunt societăţi private, meseria lor fiind de a evalua dacă o întreprindere, o colectivitate locală sau un stat care va solicita bani fie la Bursă sau pe pieţele financiare are resurse solide pentru a putea rambursa datoria mai târziu. Cu cât nota este mai bună, cu atât va găsi mai uşor bani cu dobândă mică, iar investitorul este asigurat că îşi va vedea înapoi investiţia. Problema este că aprecierile lor lasă loc confuziei şi speculaţiilor.
O comisie de anchetă a Senatului american a scotocit prin secretele a două agenţii, Moody’s şi S&P, pentru a analiza responsabilitatea lor în criza creditelor imobiliare de risc – suprime -, cea care a declanşat criza financiară mondială. Toate instituţiile financiare americane care s-au prăbuşit, antrenând căderea la nivel planetar, fuseseră notate de cei trei „vrăjitori” cu note maxime, alimentând încrederea investitorilor. Acum, agenţiile sunt criticate pentru rolul major în criza greacă, urmată de valsul notaţiilor care au vizat Spania şi Portugalia, creând panică pe pieţe şi antrenând criza euro. Ele nu fac obiectul nici unui control şi se află într-un permanent conflict de interese. Sunt plătite de cei cărora le dau „note”, dar sunt foarte legate de bănci şi de fonduri speculative, pe care le consiliază în ce priveşte investiţiile lor financiare înainte de notare. Totul în cel mai mare secret. Eric Kolchinski, fost director general la Moody’s însărcinat cu creditele suprime, a explicat că a fost demis pentru că anunţase serviciul de deontologie internă despre suspiciunile sale de nerespectare a regulilor etice. Într-o cursă nebună pe o parte a pieţei, modul de remunerare a analiştilor „a favorizat şi favorizează beneficiile pe termen scurt, şi nu calitatea creditului”.
Fiecare agenţie din cele trei are peste 1.000 de analişti financiari cu rolul de a aprecia capacitatea statelor sau întreprinderilor de a rambursa ceea ce împrumută, după reguli şi criterii opace. Dar nu au prevăzut nici falimentul Enron, nici ruinarea Islandei şi au alimentat bula speculativă imobiliară, pierzând mult din credibilitate. În schimb, între 2002 şi 2007 şi-au dublat cifra de afaceri la 6 miliarde de dolari, cu salarii demne de Wall Street pentru cei din conducere. Reproşurile aduse acestor actori intermediari de neocolit în sistemul financiar sunt lipsa de reacţie şi de discernământ. Denotarea severă a Greciei tocmai când Atena a fost felicitată de UE pentru modul de aplicare a planului de redresare a determinat un expert financiar francez să considere agenţiile de rating „pompieri piromani”, previziunile lor privind entitatea ţintă punând sub semnul îndoielii imparţialitatea sistemului. Bruxelles-ul doreşte un alt sistem şi în decembrie va intra în funcţiune o nouă arhitectură de supervizare financiară în Europa, subiectul fiind pe agenda summitului european de astăzi. Agenţiile de rating vor trebui să se înregistreze pentru a activa în Europa, respectând unele reguli de bună conduită şi de transparenţă dacă doresc să obţină licenţa.
