Ultimii ani au adus o serie de evenimente istorice in viata Bisericii Romane Unite cu Roma, Greco-Catolica. De la numirea in demnitatea de cardinal a parintelui arhiepiscop-mitropolit de pie memorie, Alexandru Todea, la vizita Papei Ioan-Paul al II-lea in Romania, firul rosu al Istoriei s-a derulat spre solemnitatea ridicarii Bisericii-Martire la rangul de Arhiepiscopie Majora si la inscaunarea Preafericitului Lucian in scaunul de arhipiescop major. Acum, Vaticanul si Blajul au facut un nou pas: restabilirea unui episcop greco-catolic cu sediul in Bucuresti, in persoana PS Mihai Fratila, precum si numirea primului episcop al Curiei Arhiepiscopale Majore din Blaj, PS Vasile Bizau. Incet-incet, Biserica Romana Unita cu Roma isi reintra in drepturi, dupa prigoana din perioada comunista.
Din pacate, insa, Bucurestiul trateaza cu nepasare aceasta biserica a lui Iisus Christos, care a adus, pe langa mantuirea sufletelor, si desteptarea constiintei nationale pentru toti romanii. Presedintele Traian Basescu, premierul Calin Popescu-Tariceanu si sefii celor doua Camere ale Parlamentului au absentat de la solemnitatea inscaunarii Preafericitului Lucian, in ciuda faptului ca la acest eveniment istoric au asistat doi cardinali, dintre care unul era seful unei Congregatii din Biserica Catolic, plus Nuntiul Apostolic si toti ierarhii catolici din Romania. Acum, aceasta atitudine continua pe acelasi palier. Toate televiziunile s-au inghesuit sa transmita pelerinajele si para-pelerinajele la moastele sfintilor din Iasi si Bucuresti, ori decorarea presedintelui Basescu de catre noul Patriarh, Preafericitul Daniel. Evenimentul istoric din viata Bisericii Catolice, numirea celor doi episcopi, a fost trecut, insa, sub tacere.
Pe de o parte, este vorba de faptul ca unora dintre jurnalistii bucuresteni le lipsesc sursele si, poate, si simtul stirilor. Pe de alta, este vorba de superioritatea cu care cei care stau in fruntea bucatelor in Bucuresti trateaza problemele ardelenilor. Pur si simplu, unii dintre politicienii si jurnalistii din Bucuresti nu au inteles ca Transilvania era o regiune cu o identitate puternica, plurietnica si multiconfesionala. Cati dintre ei stiu, de pilda, ca in Cluj se afla centrul mondial al unei biserici protestante, Biserica Unitariana? Cati dintre ei au habar ca exista maghiari lutherani, ori secui care au adoptat, de-a lungul secolelor de dispute religioase, mozaismului si ca au construit sinagogi? Insa, faptul ca ele nu se vad de la Bucuresti nu inseamna ca ele nu exista. Trufia si ignoranta unora dintre liderii de opinie din orasul de pe malurile Dambovitei sunt argumente pentru multdiscutata regionalizare. Adica, daca tot ne trateaza cu aroganta, poate ar fi cazul ca bucurestenii sa ne lase sa ne vedem de treaba…