Satul Letea este situat pe grindul şi pădurea cu acelaşi nume, la 4 kilometri de C.A. Rosetti şi la 10 kilometri de celebra localitate Periprava, unde a existat una dintre cele mai cumplite închisori politice din România. Zona, de un farmec aparte, este unică în Delta Dunării.
De la Sulina până la Letea sunt 23 de kilometri. Cea mai interesantă atracţie turistică a acestei zone o constituie pădurea Letea, zonă strict protejată ce se întinde pe 2.825 hectare şi care contrastează puternic cu peisajul din celelalte perimetre sălbatice ale Deltei Dunării.
Cum ajungeţi la destinaţie
Pentru a ajunge în satul Letea, localitate cu 400 de locuitori, în majoritatea lor haoli (ucraineni romanizaţi – n.r.), turiştii trebuie să parcugă drumul cu vaporul de la Tulcea la Periprava, timp de şase-şapte ore şi, de aici, o porţiune de 10 kilometri de drum terestru peste dune de nisip. O altă variantă este cea a călătoriei cu vaporul din Tulcea în oraşul Sulina, iar apoi la Letea cu barca cu motor, contra sumei de 50 de lei, sau până în satul Sfiştofca. De aici, localnicii transportă turiştii până la Letea cu căruţa sau cu un autovehicul cale de câţiva kilometri. Există şi posibilitatea de ajunge din Sulina la Letea pe drumul construit recent pe malul canalului Sfiştofca, dar mai interesant este drumul de apă pe canalele Sfiştofca şi Madgearu.
Foişoare pentru turişti
Letea este un sat de pescari înconjurat de mici suprafeţe agricole, cultivate mai ales cu viţă-de-vie şi porumb. Pădurea Letea din apropierea localităţii este o veritabilă minune a naturii. Zona silvică este situată pe dune de nisip ce sunt acoperite de vegetaţie lemnoasă, iar spinările dunelor au o vegetaţie ierboasă foarte săracă sau sunt „goale”. Peisajul de la Letea este compus dintr-o succesiune de fâşii cu pădure, numite hasmacuri, late de 10 până la 25 metri, şi de fâşii cu sau fără vegetaţie ierboasă ce dau o privelişte inedită. În hasmacurile mari, vegetaţia luxuriantă creează aspectul unor păduri tropicale. Arborii seculari, în special stejarii, au diametrul de aproape un metru şi sunt înalţi de peste 25 metri, fiind îmbrăţişaţi de liane. La rândul lor, arbuştii foarte deşi care alcătuiesc nivelul inferior al zonei silvice Letea dau impresia de junglă, favorizând abundenţa insectelor, făcând însă dificilă viaţa mamiferelor sălbatice.
Direcţia Silvică Tulcea, care administrează această zonă silvică, a amplasat recent, în mai multe zone mărginaşe ale pădurii Letea, foişoare din care turiştii observă cu uşurinţă această minunăţie naturală, pentru că accesul în interiorul pădurii este interzis. Din respectivele foişoare, la care turiştii au acces doar în prezenţa personalului silvic, se pot observa stejarul de luncă, cel brumăriu, plopul alb şi cel negru, frasinul de luncă şi de baltă, ulmii şi aninii, dar şi arbuşti cum ar fi păducelul, lemnul câinesc, salba moale, cornul, sângerul, călinul. Ca nişte adevărate frânghii care se înfăşoară pe crengi şi tulpini, împânzind întreaga pădure, domină însă viţa sălbatică şi lianele, dar şi zeci de specii de orhidee. Trebuie spus că specialiştii consideră pădurea Letea ca fiind un adevărat paradis tropical situat, dintr-o greşeală a naturii, în inima Europei. De-a lungul secolelor, Letea a reuşit să-şi păstreze caracterul sălbatic, fiind una dintre puţinele păduri din România şi din Europa în care omul nu a reuşit să învingă natura.
„Hergheliile sălbatice”
Turiştii care îşi petrec vacanţa în satul Letea – unde în ultimii ani au fost acreditate mai multe pensiuni turistice, iar localnicii continuă să-şi transforme propriile gospodării în baze turistice – au surpriza să întâlnească în preajma pădurii „hergheliile sălbatice”. Este vorba de grupuri de zeci sau sute de cai sălbăticiţi care oferă veritabile spectacole în timp ce aleargă pe grinduri sau se hârjonesc. Aceste animale au apărut aici, în ultimele decenii, datorită unui obicei răspândit în întreaga Deltă, acela de a lăsa animalele domesticite în libertate prin zonele sălbatice de baltă. O altă atracţie turistică a zonei o constituie moara de vânt reconstruită recent de câţiva meseriaşi din sat. Moara a făcut parte dintr-un grup masiv de astfel de construcţii care împânzeau, cu decenii în urmă, câmpul din preajma satului şi cel de la Periprava.
Localnicii din Letea sunt cunoscuţi ca iscusiţi pescari. Din acest motiv meniul oferit turiştilor care le trec pragul pensiunilor este constituit din peşte. Vacanţa petrecută în acest sat din zona cea mai izolată a Deltei cuprinde, în mod obligatoriu, şi partide de pescuit în zonele lacustre din vecinătate. Preţurile pentru cazare şi masă la Letea sunt aceleaşi ca în toate pensiunile din Deltă: cel mult 50 de lei cazarea şi maximum 60 lei trei mese pe zi.
Trasee turistice
Pentru zona Letea, ARBDD recomandă următoarele trasee turistice:
Letea – C.A. Rosetti – pădurea Letea;
Sfiştofca – C.A. Rosetti – lac Nebunu şi retur;
Letea-Periprava.
