Canalul Dunare-Marea Negra este considerat una dintre marile „ctitorii” ale epocii despre care romanii nu mai vorbesc de 15 ani incoace. Pe parcursul lucrarilor s-au irosit multe vieti, dar despre accidentele mortale nu s-a vorbit decat in soapta. In schimb, megalomanul lider comunist a acceptat ca artistii vremii sa dedice opere de arta celor care au umplut canalul cu sudoare inainte ca apele Dunarii sa se uneasca cu cele ale marii. In zona Baraganu, pe malul canalului, sta de straja un obelisc. Putini isi mai amintesc cum a fost botezat. Se pare ca a fost dedicat tinerilor care au muncit cu elanul caracteristic varstei pentru punerea in opera a „magistralei albastre”. Monumentul nu mai este dorit de nimeni. Toata lumea s-a lepadat de el, de parca ar fi ciumat… De colosul construit din metal mai sunt interesati doar comerciantii de fier vechi.
Totul a pornit de la o sesizare, formulata de un cetatean de bine, adresata Primariei Baraganu. Poate ca a fost vorba despre valoarea sentimentala pe care opera de arta a semanat-o in sufletul unui fost brigadier care a muncit „voluntar obligatoriu” la lucrarile de constructie a Canalului Dunare-Marea Neagra. Monumentul de la Straja a fost dedicat tinerilor. Asa cum sustine cel care a scris sesizarea, opera de arta a fost conceputa prin anii '80 si este amplasata pe malul canalului la borna 207. Primaria pe raza careia se afla obeliscul ar trebui sa fie cea care sa se ocupe de protejarea lui. Primarul localitatii Baraganu, Constantin Bentea, a ridicat din umeri cand a primit hartia prin care i se cerea sa-si asume responsabilitatea ocrotirii monumentului. A cautat prin toate hartoagele: nici urma de acte care sa demonstreze ca monumentul s-ar afla in grija Primariei Baraganu.
Investigatie… politieneasca
S-a declansat o adevarata munca de detectiv. S-a descoperit ca monumentul nu se afla pe teritoriul administrativ teritorial al comunei Baraganu. Nu exista nici un protocol prin care administratia locala are obligatia sa-l protejeze. Era posibil ca obeliscul sa fi fost amplasat pe terenul administrat de Administratia Canalelor Navigabile. Nici aceasta institutie nu a descoperit, insa, acte prin care i s-ar fi incredintat soarta monumentului. Nimeni nu-l vrea… In schimb si l-au dorit, in urma cu cativa ani, patronii unor firme de fier vechi carora le-au sticlit ochii la imensa cantitate de bronz si inox din valorificarea careia s-ar fi scos sume frumoase. Pe cale orala s-a transmis o poveste despre o ancheta penala legata de furtul placilor de bronz care alcatuiesc monumentul, dar, pentru ca nimeni nu s-a constituit parte civila, acuzatii au scapat basma curata.
O caruta de bani
Monumentul este vizibil de la o distanta de 3 kilometri. Placile de inox cu care este placat au o grosime de 4 milimetri. Pentru ca cineva sa-si dea seama despre materialul folosit de autor, trebuie spus ca 10 centimetri patrati din inox cantaresc un kilogram. Cei care au incercat sa intre in posesia metalului au constatat ca nu poate fi taiat nici macar cu scule performante. Monumentul este amplasat in zona de protectie a Canalului Dunare-Marea Neagra, nu in cea de siguranta. Nici angajatii Directiei pentru Cultura, Culte si Patrimoniu National Constanta nu au gasit nici o referire la monumentul de la Straja. Primarul comunei Baraganu a sustinut ca plata unui om care sa asigure paza nu poate fi justificata in conditiile in care administratia locala nu are nici un fel de responsabilitate. Dat fiind faptul ca monumentul nu este mentionat in nici un document, nu exista!… Poate ca pana la urma autoritatile vor gasi o solutie: fie sa-l dezmembreze, fie sa-l dea in grija unei autoritati.
